Piata si turnul. Retele, ierarhii si lupta pentru putere

Secolul XXI a fost supranumit Epoca Retelelor. Niall Ferguson ne arata in Piata si turnul ca retelele au existat dintotdeauna, de la structura creierului nostru la lantul trofic, arborii genealogici sau francmasonerie. De-a lungul istoriei, ierarhii inchise in turnuri semete pretindeau ca sint la conducere, insa de cele mai multe ori adevarata putere se afla jos, in retelele sociale din pietele oraselor. Si asta pentru ca in cadrul retelelor apare inovatia si tot din mijlocul lor rasar si se raspindesc ideile revolutionare. Indiferent daca este vorba despre cultele din Roma antica, despre dinastiile Renasterii sau despre Facebook, Piata si turnul spune povestea ascensiunii, decaderii si a noii ascensiuni a retelelor si ne arata cum teoriile legate de acestea pot schimba felul in care privim trecutul si viitorul.

Captivant si convingator. Indiferent daca descrie reteaua surprinzator de ineficienta din secolul al XVIII-lea a misteriosului Ordin Illuminati, care continua sa-i preocupe pe adeptii excentrici ai teoriilor conspiratiei, sau reteaua uimitor de eficienta din secolul XX a spionilor de la Cambridge University care lucrau pentru sovietici, Ferguson povesteste cu farmec si ofera informatii importante despre calitatile retelelor de succes. - The New York Times

Trăim într-o lume interconectată sau cel putin aşa ni se spune mereu. Cuvântul reţea, care nu prea era folosit înainte de sfârşitul secolului al XIX-iea, este acum utilizat în exces, ca şi a (se) conecta. Pentru tânărul ambiţios care ştie cum stă treaba, merită întotdeauna să mai meargă Ia o petrecere, oricât de târziu ar fi, doar ca să cunoască lume nouă. L-o fi trăgând patul Ia somn, dar teama că ar putea rata ceva e mai puternică. Însă pentru babalâcul reticent care habar n-are cu ce se mănâncă asta, cuvântul reJea are o altă conotatie. El este tot mai convins că lumea e controlată de nişte reţele puternice şi exclusiviste : bancherii, Establishmentul, Sistemul, evreii, francmasonii, Illuminati. Aproape toate materialele pe tema asta sunt nişte prostii. Şi totuşi, teoriile conspiratiei parcă nu ar fi atât de persistente dacă nu ar exista deloc astfel de retele. Problema este că adepţii teoriei conspiratiei, considerându-se lăsati pe dinafară şi nedreptătiti, înteleg şi interpretează în mod invariabil greşit felul în care functionează reţelele. În special, tind să presupună că retelele de elite controlează în secret şi cu uşurinţă structurile de putere formale. Din cercetările mele - ca şi din proprie experientă - ştiu că lucrurile stau cu totul altfel. Dimpotrivă, retelele informale au de obicei o relatie extrem de ambivalentă cu instituţiile oficiale, uneori chiar una ostilă. Istoricii de profesie, în schimb, au tins până de curând să ignore rolul reţelelor sau cel putin să-i minimalizeze importanta. 

Chiar şi astăzi, majoritatea istoricilor din mediul academic tind să studieze tipurile de institutii care creează şi păstrează arhive, ca şi cum cele ce nu lasă în urmă nişte documente puse frumos pe căprării nu contează. Tot din cercetările pe care Ie-am făcut şi din proprie experienţă am învătat să mă feresc de tirania arhivelor. Adeseori, cele mai mari schimbări din istorie sunt isprava unor grupuri de oameni fără o organizare formală şi despre care nu există prea multe documente. Cartea de faţă este despre suişurile şi coborâşurile istoriei. Face distincţie între, pe de o parte, lungile epoci în care anumite structuri ierarhice au dominat viata omului şi, pe de altă parte, perioadele mai rare, dar mai dinamice când reţelele au fost în avantaj, într-o anumită măsură datorită unor descoperiri tehnologice. Pe scurt, când ierarhia e dominantă, puterea ta este egală cu cea a treptei pe care te afli pe scara organizatională a unui stat, a unei corporaţii sau a altei instituţii structurate pe verticală. Când retelele sunt în avantaj, poţi fi Ia fel de puternic ca poziţia pe care o deţii în unul sau mai multe grupuri sociale structurate pe orizontală. Aşa cum vom vedea, lucrurile sunt mai complicate decât această dihotomie între ierarhie şi reţea. Cu toate acestea, unele dezvăluiri personale îi pot ilustra utilitatea ca punct de plecare.