Cu vreo 2 000 de ani în urmă, în Atena, un om era condamnat la moarte pentru că punea prea multe întrebări. Mai existaseră filosofi înaintea lui, însă abia cu Socrate a luat avânt subiectul realităţii. Dacă ar fi ca filosofia să aibă un sfânt protector, acela ar fi Socrate. Cârn, îndesat, ponosit şi cam ciudat, Socrate nu se potrivea deloc niciunde. Deşi urâţel din punct de vedere fizic şi cam nespălat, era extrem de charismatic şi strălucitor de inteligent. Toţi atenienii erau de acord că nu mai existase nimeni ca el până atunci şi că probabil nici nu va mai exista. Socrate era unic. Dar era şi extrem de enervant. Se considera unul dintre acei tăuni cu înţepătura neplăcută, o viespe. Astfel de insecte sunt enervante, dar nu fac prea mult rău. Însă nu toţi atenienii erau de acord cu asta. Unii îl iubeau; alţii considerau că are o influenţă periculoasă. În tinereţe, Socrate fusese un soldat curajos în războaiele peloponesiace, împotriva spartanilor şi a aliaţilor lor. 

Când a ajuns în floarea vârstei, bântuia prin piaţa cetăţii (agora), oprind când şi când câte un om pentru a-i pune întrebări ciudate. Practic, numai atât făcea – mai mult sau mai puţin. Însă întrebările lui erau extrem de interesante şi de importante. Păreau cât se poate de inofensive, dar nu erau deloc aşa. Un exemplu în acest sens este conversaţia cu Euthydemos. Socrate îl întreabă dacă a înşela poate fi socotit un lucru imoral. Evident că este, îi răspunde Euthydemos. Lui i se pare că aşa ceva este evident de la sine. Dar dacă – îl întreabă Socrate – prietenul tău s-ar simţi foarte deprimat şi ar ajunge în pragul sinuciderii, iar tu i-ai fura cuţitul? N-ar fi şi acesta un act de înşelăciune? Bineînţeles că este. Însă nu este mai degrabă moral, decât imoral, să faci una ca asta? Este un lucru bun, nu este un lucru rău, în ciuda faptului că ar fi un act de înşelăciune. Da, spune Euthydemos, care deja este prins în corzi. Folosind contraexemple isteţe, Socrate tocmai a demonstrat că afirmaţia generală a lui Euthydemos, cum că a înşela este ceva imoral, nu e valabilă în orice situaţie. Euthydemos nu îşi dăduse seama de acest lucru până atunci...