FURTUNA clocotea peste munti, revarsand torente de ploaie care izbeau pamantul cu rasunetul ascufit al metalului pe piatra. Fulgerele pocneau, ca un foe furios de artilerie care se lovea de zgomotul rasunator al tunetului. Se simtea ceva §trengaresc in aer, un sfarait al temperaturii §i urii, care fierbea cu putere. Se potrivea perfect cu starea lui Malory Price. Nu se intrebase ce anume putea fi mai rau? Acum, ca raspuns la aceasta intrebare obosita §i complet retorica, natura - cu toata urgia ei matema - ii arata cat de rele pot fi lucrurile. Era un zumzet de rau-augur undeva la bordul dragala§ei sale Mazda §i mai avea inca nou&sprezece rate de platit. Pentru a face aceste plati, trebuia sa i§i pastreze slujba. I§i ura slujba. Nu facea parte din Planul Vietii Malory Price, pe care incepuse sa il traseze la varsta de opt ani. Douazeci de ani mai tarziu, aceasta schita devenise o harta detaliata §i organizata, completata cu titluri, subtitluri §i semne de referinfa. O revizuia cu meticulozitate in prima zi a fiecarui an. 5 Ar fi trebuit sa i§i iubeasca slujba. A§a spunea, destul de clar, sub titlul CARIERA. Lucra la Galerie de §apte ani, ultimii trei ca manager, lucru care era conform schemei. §i fi placea sa fie inconjurata de lucrari de arta, sa aiba mana libera cu privire la expozitii, achizitii, promovari §i organizarea spectacolelor §i a evenimentelor. Ideea este ca incepuse sa se gandeasca la Galerie ca fund a ei §i §tia prea bine ca restul personalului, clientii, arti§tii §i me§te§ugarii simteau cam la fel. James P. Horace poate ca era proprietarul micii galerii, dar niciodata nu punea la indoiala deciziile lui Malory §i in timpul vizitelor lui rare o complimenta pentru achizitii, ambianta, vanzari. Fusese perfect, exact a§a cum intenfionase Malory sa fie viafa ei. La urma urmei, daca nu era perfect, care mai era scopul?