prolog 

Până la opt ani, Mackensie Elliot fusese căsătorită cam de paisprezece ori. Câte o dată cu fi ecare dintre cele trei prietene ale ei, când fusese fi e mireasă, fi e mire, apoi cu fratele celei mai bune prietene (în ciuda protestelor acesteia), cu doi căei, cu trei pisici şi cu un iepure. Participase la nenumărate nuni pe post de domnişoară de onoare, de cavaler de onoa re şi de ofi ciant. Deşi despăririle se realizaseră mereu pe cale amiabilă, nici un mariaj nu rezistase mai mult de o după-amiază. Acest caracter temporar al căsătoriilor nu era o surpriză pentru Mac, deoarece şi părinii ei avuseseră parte de două căsnicii până atunci. „Ziua Nunii“ nu era jocul ei preferat, dar îi plăcea foarte mult să se dea drept preot, pastor sau ofi er al stării civile. Ori rabin, după petrecerea de Bar Mitzvah a nepotului ce lei de-a doua soii a tatălui ei. În plus, îi plăceau brioşele, prăjiturile fi ne şi limonada acidulată, servite de fi ecare dată în momentul sosirii. Era jocul preferat al lui Parker, iar „Ziua Nunii“ se desfăşura mereu pe domeniul Brown, cu grădinile sale întinse, crângurile sale frumoase şi iazul sclipitor. În timpul iernilor friguroase din Connecticut, ceremoniile puteau fi organizate în faa unuia dintre şemineele călduroase afl ate în casa cea mare. Nunile erau simple, dar puse la punct cu meticulozitate. Nuni regale, răpiri spectaculoase, tematică din domeniul circului şi vase ale pirailor. Toate ideile erau cântărite în delung şi supuse la vot, şi nici o temă sau costum nu era prea extravagant. Totuşi, după cele paisprezece căsătorii, Mac se cam sătu rase de „Ziua Nunii“.

Până când a avut o revelaie. Cu ocazia celei de-a opta aniversări, tatăl cel fermecător, şi de cele mai multe ori absent, al lui Mackensie îi trimise un aparat de fotografi at Nikon. Ea nu îşi exprimase niciodată interesul pentru fotografi e şi, la început, îl lăsase deoparte, alături de celelalte cadouri ciudate, primite de la el după divor. Însă mama lui Mac îl pârâse mamei sale, iar bunica îl bombănise şi se plânsese de „tâm pitul şi nefolositorul Geoffrey Elliot“ şi de aparatul de fotografi at pentru aduli, un cadou nepotrivit pentru o fetiă. Mai bine să-i fi trimis o păpuşă Barbie. Deoarece, din principiu, îi plăcea să o contrazică pe bunica ei, interesul lui Mac pentru aparatul de fotografi at crescu dintr-odată. Pentru a-şi enerva bunica – oricum îşi petrecea vara în casa lor, în loc să meargă la căminul pentru pensionari din Scottsdale, unde Mac susinea cu tărie că îi era locul –, Mac începu să poarte cu ea peste tot aparatul marca Nikon. Se juca şi experimenta. Făcea poze cu camera ei, cu propriile picioare, cu prietenii ei. Fotografi ile erau ori înceoşate şi întunecate, ori neclare şi spălăcite. Din cauza acestor insuccese şi a divorului iminent dintre mama sa şi tatăl ei vitreg, interesul pentru Nikon începu din nou să scadă. Nici la câiva ani după aceea nu reuşi să îşi dea seama ce anume o determinase să-şi ia aparatul cu ea la Parker, la un joc de „Ziua Nunii“ organizat într-o duminică frumoasă de vară.