Mai 1957

Elisabetta păstrase secretul timp de treisprezece ani, dar venise vremea să-i spună fiului ei cine a fost tatăl lui. Inițial a vrut să aștepte până când el ar fi fost suficient de mare, însă acum nu mai dorea să aștepte. Băiatul avea dreptul să cunoască adevărul și ea nu se simțise niciodată confortabil din cauză că trebuia să păstreze secretul. Devenise din ce în ce mai greu cu timpul, asemenea unei pungi de alimente cărate de-a lungul unei străzi, apoi de-a lungul celei de-a doua, dar la cea de-a treia trebuia lăsată jos. Stătea în dreptul chiuvetei de la bucătărie. Termina de băut cafeaua, iar apartamentul era tăcut și liniștit, deoarece fiul ei era plecat să joace fotbal. Se pregătea pentru conversație, realizând că va trebui să retrăiască cele mai rele zile din viața ei și chiar din istoria țării ei, din moment ce tinerețea ei inclusese ventennio, perioada de 20 de ani aflată sub conducerea lui Mussolini și un război care lăsase Italia într-o completă dezordine și confuzie, perioadă pe parcursul căreia binele devenise rău, iar răul devenise puternic.

Ochii Elisabettei s-au umplut de lacrimi, dar a clipit pentru a le îndepărta. Spera să-și poată face fiul să înțeleagă de ce nu îi spusese până acum. Descoperirea l-ar putea șoca, cu atât mai mult cu cât nu bănuia nimic. Semăna atât de mult cu ea, era ca și cum biologia tatălui lui se exprima în personalitatea sa, mai degrabă decât în trăsăturile feței. Privirea ei s-a abătut spre fereastra de deasupra chiuvetei. Privea către o amintire întipărită în memoria ei, de la Trastevere la Vatican, un palimpsest unic al Romei, care se adăugase la sine însuși încă de la începutul civilizației occidentale, straturi peste straturi de marmură de travertin, arcuri de cărămidă, turnulețe medievale cu creneluri și acoperișuri de țiglă roșie ale caselor cu fațade de chihlimbar și ocru. Cupolele bisericilor au punctat scena atemporală, intercalate cu palmieri, chiparoși și pini umbrelă. Deasupra tuturor se înalță bazilica Sfântul Petru, cu domul său iconic aurit de soarele italian. Elisabetta s-a retras din starea de reverie și și-a pus ceașca de cafea în chiuvetă.