Zenul merge chiar mai departe decât au mers Buddha şi Lao Tsc. El reprezintă un apogeu, o transcendere a geniului indian şi a celui chinez. Geniul indian şi-a atins apogeul prin Gautama Buddha, iar cel chinez prin Lao Tse. Când cele două genii s-au întâlnit... când esența învățăturii lui Buddha s-a întâlnit cu esența învățăturii lui Lao Tse, cele două curente spirituale au fuzionat într-unul singur, atât de profund încât la ora actuală nu mai poate fi făcută nicio separare între ele. Este imposibil să mai distingi astăzi ce aspecte din zen îi aparțin lui Buddha şi ce aspecte îi aparțin lui Lao Tse - atât de profundă a fost fuziunea dintre cele două curente. Nu putem vorbi nici măcar de o sinteză; mai degrabă de o integrare. Din această întâlnire s-a născut zenul. Acesta nu poate fi considerat nici budist, nici taoist, şi totuşi este una cu ambele filozofii spirituale. Apelativul,,budism zen" nu este corect, căci zenul transcende în întregime budismul. Buddha nu este nici pe departe atât de ancorat în realitatea fizică precum zenul. Lao Tse este perfect ancorat în această realitate, dar zenul merge mult mai departe, căci viziunea lui are capacitatea de a transforma pământul în cer. Lao Tse este ancorat în realitatea terestră; Buddha este ancorat în realitatea celestă; zenul este ancorat simultan în ambele realități. Prin această putere de integrare a sa, el a devenit un fenomen ieşit din comun. Viitorul umanității nu poate decât să se apropie de viziunea zen, căci întâlnirea dintre Orient şi Occident nu se poate produce decât printr-un fenomen de talia zenului, deopotrivă pământesc şi celest. Occidentul este orientat numai către materie, în timp ce Orientul este orientat numai către viața spirituală. Cine poate crea puntea de legătură între cele două lumi? Buddha nu o poate crea, căci el reprezintă prin excelență esența Orientului, fiind incapabil să facă vreun compromis cu materia. Nici Lao Tse nu poate crea această punte, căci este prea orientat către realitatea terestră.

Carti Editura Litra in format PDF.