Un împărat se apropia de sfârșitul vieții. Era foarte îngrijorat; nu din cauza morții, ci din cauza celor trei fii ai săi. Voia să lase tronul unuia dintre ei și nu se putea hotărî cui anume. Știa că e mai bine să dai puterea cuiva care e împăcat cu sine. La ce fel de probă ar fi putut el să-i supună, pentru a afla care dintre fii era mai potrivit ca să îi urmeze la tron? În viață, unele lucruri pot fi măsurate din exterior, dar lucrurile cele mai semnificative nu pot fi măsurate prin nici o metodă și cu nici un cântar. Unele lucruri pot fi judecate din afară, dar pentru lucrurile semnificative ale vieții nu există o metodă anume prin care să fie judecate. Așadar în ce fel putea el să aleagă, cum putea să afle, cum putea să ia o hotărâre? Împăratul s-a sfătuit cu un mistic, care i-a sugerat o metodă. În dimineața următoare, și-a chemat fiii. Fiecăruia dintre ei i-a dat o sută de rupii, apoi le-a spus: „Fiecare dintre voi are deja palatul său. Acum v-am dat o sută de rupii. Trebuie să folosiți aceste rupii pentru a vă umple palatul în întregime, fără să mai lăsați nici un pic de spațiu liber. 

Cel care va reuși acest lucru mai mult decât ceilalți va moșteni împărăția. El va fi viitorul împărat“. Cu numai o sută de rupii? Fiecare dintre fii avea un palat foarte mare. Primul dintre prinți s-a gândit: „Cum o să umplu eu întregul palat cu ceva care valorează doar o sută de rupii?“ A început să joace la jocuri de noroc, gândindu-se că dacă avea să câștige, avea să obțină suficienți bani încât să-și cumpere ceva cu care să umple palatul. Din păcate, cei care încearcă să câștige o mulțime de bani de pe urma jocurilor de noroc de obicei se întorc acasă cu mâna goală, pierzând și puținul pe care îl aveau. Așa s-a întâmplat și în cazul acestui tânăr: a pierdut cele o sută de rupii și s-a întors acasă. Palatul lui a rămas așa cum era. Al doilea prinț s-a gândit și el că o sută de rupii nu erau suficiente; cu atât de puțini bani, palatul lui mare nu putea fi umplut cu diamante și pietre nestemate. I-a venit în minte un singur mod de a îndeplini sarcina – să cumpere gunoiul aruncat zilnic în afara orașului și să umple întregul palat cu el. Așa că a cumpărat gunoiul și l-a îndesat în palatul lui. Palatul era plin, dar ce miros îngrozitor răzbătea din el! Chiar și trecând pe drum îl simțeai și erai dezgustat. Cel de-al treilea prinț și-a umplut și el palatul. Felul în care a făcut-o va fi prezentat îndată. A venit ziua cea mare. Împăratul împreună cu alaiul lui de sfătuitori au venit în inspecție. Palatul celui dintâi prinț era gol. Prințul a zis: „Îmi cer scuze. O sută de rupii e o sumă foarte mică, așa că m-am gândit că dacă joc la jocuri de noroc aș putea să înmulțesc banii și astfel să am suficienți pentru a-mi umple palatul cum se cuvine. Din păcate, am pierdut banii, iar palatul n-a putut fi umplut“.