Bărbatul înalt,purtând cizme de cowboy şi o haina din piele de căprioară,cu o
pălărie mare,specifică vestului sălbatic,arăta de parcă apăruse dintr-un flim
western.Înfăţişarea sa era mult mai potrivită cu aceea a unui călăreţ care mână
vitele spre ţarc,în Texas,decât cu peisajul din Somerset County din Marea
Britanie,înfăţi ând călătorului pârloage şi mlaştini.U ș mbla cu mâinile băgate
adânc în buzunarele hainei,cu gulerul ridicat şi cu pălăria trasă adânc pe
ochi,pentru a-i ţine strâns părul negru pe care vântul i-l răvăşea.Ochii săi
albaştri-fumurii priveau permanent spre cerul ameninţător,aşteptând ca norii să
se reverse în orice moment asupra lui.
Petrecuse destul timp în ţara de adopţiune a tatălui său pentru a şti că ploaia era
un fenomen des întâlnit în Anglia în luna martie.Ca şi în orice altă lună a anului.
Cerul sumbru era în perfectă concordanţă cu dispoziţia sufletească a lui
Michael.Şi el se simţea posomorât,mohorât,gata oricând să izbucnească furtuna
în sufletul lui.Era neliniştit,agitat,şi simţea că în orice moment starea lui de
enervare putea â ni la suprafaţă,încerca să reziste pentru ț ș că nu dorea ca furia să
se reverse asupra menajerei tatălui său.Alvilda nu era vinovată de faptul că tatăl
său plecase chiar cu o zi înainte,într-o călătorie de studii.
Când King pleca în asemenea călătorii era în căutare de material pentru lucrările
sale şi atunci vizita grajduri,urmărea diverse peisaje şi umplea caietul cu schiţe
pe care mai târziu le folosea în tablourile sale reprezentând cai.
Pentru că nu ştia niciodată ce drumuri străbătea,King nu lăsa nici o adresă şi nici
un număr de telefon înaintea acestor plecări.Uneori lipsea doar câteva ore,alte
ori zile şi se întâmplase să dispară chiar şi pentru câteva săptămâni.
Michael nu telefonase tatălui său din Montana şi nici de pe aeroportul Heathrow.
Nu dorise să-l înştiinţeze pe King de sosirea sa.Se pare că oricum nu avea nici o
importanţă acest fapt.După cum spunea Alvilda,tatăl său plecase de la reşedinţa
sa imediat,în ziua următoare celei în care îi trimisese lui Michael faxul,prin care
îi cerea să aducă urgent în Anglia,scutul său.
Michael se aplecă şi frânse o rămurea din tufişurile de iarbă neagră şi o frecă
între degete.Tatăl său nu era genul care să fugă din faţa unei confruntări
deschise,dar de data aceasta Michael simţea că tatăl său fugise.Şi acest gând îi
stârnea îngrijorarea.King era un om oarecum excentric,cu un comportament
imprevizibil,dar nu ceda niciodată când ştia că avea dreptate.
Michael dădu la o parte ramurile unei sălcii cu mult mai multă forţă decât era
necesar,dar gestul său nu micşoră cu nimic tensiunea sa interioară.Era un om
activ,atât cu mintea cât şi cu trupul.Sentimentul de neputinţă pe care îl trăia în
acele momente era un sentiment cu care nu era obişnuit şi nu putea suporta
gândul că ar putea exista un moment în viaţa sa care să-i scape de sub control.
Tocurile cizmelor sale de culoare maron se cufundau în pământul moale de sub
peticele de iarbă şi gândurile sale zburau spre Qarter K.
La fermă ningea,în momentul plecării sale şi previziunile meteorologilor
anunţau ninsori în continuare.Era un moment nepotrivit pentru a lipsi ferma de
prezenţa sa.De fapt,niciodată nu considera că ferma putea fi lipsită de
supravegherea lui.Primăvara,devreme,vremea e foarte schimbătoare şi pot
apărea o mulţime de probleme.Ar fi trebuit să fie acolo,nu în vesela Anglie
aşteptând întoarcerea lui King pentru a afla care erau motivele pentru care era
hotărât să vândă o parte din istoria familiei.Michael nu putea aştepta la
nesfârşit.Avea de gând să mai stea o zi sau două,după care era hotărât să plece în
cazul în care tatăl său nu apărea.Dacă tatăl său dorea scutul,putea veni în
Montana să-l ia singur.Şi trebuia să-i aducă şi argumente serioase pentru a-l lua.
Îşi înfundă şi mai adânc mâinile în buzunarele hainei şi privi spre cerul
ameninţător.Oare ce punea tatăl său la cale? întrebarea aceasta nu îi dădea pace
din momentul în care citise faxul tatălui său.