Draga mea domnigoara March, sper ca ma veti ierta pentru
ca am fost destul de trufa§ incat sa ma adresez dumneavoastra
intr-o asemenea maniera neconventionala...
- A§adar, spuneti-mi, va rog, domnigoara Wickersham, aveti
experienta?
De undeva dintr-un colt indepartat al somptuosului conac
in stil iacobin razbatu un trosnet inspaimantator. Chiar daca
majordomul corpolent care conducea interviul tresari vizibil, iar
menajera care statea cu o atentie incordata langa masuta pentru
ceai scoase un tipat ascutit, Samantha refuza sa-?i permita macar
sa dipeasca.
In schimb, scoase un teanc ingrijit de hartii din buzunarul
lateral al valizei din piele tabacita care se afla la picioarele ei §i
i le intinse.
- Sunt sigura ca veti gasi potrivite scrisorile mele de recomandare,
domnule Beckwith.
De$i era ora pranzului, lumina din modestul salon pentru
micul dejun era difuza. Razele soarelui patrundeau printre crapaturile
dintre draperiile grele de catifea, impletindu-se in tesatura
bogata, de un ro§u rubiniu, a covorului turcesc. Lumanarile de
ceara impra^tiate pe cateva mese faceau sa danseze umbre tremuratoare
pe la colturi. In incapere se simtea un miros de mucegai ?i
de aer inchis, de parca nu mai fusese aerisita de ani intregi. Daca
nu ar fi lipsit ornamentele negre mortuare de la ferestre ?i de pe
oglinzi, Samantha ar fi jurat ca un membru foarte drag al familiei
murise de curand.