Nepricopsiții ăia mici se piteau acolo, în iarba înaltă. Luna nu era chiar plină, cu toate că strălucea, și le venea din spate, aşa încât î zăream limpede cа lumina zilei, deşi era în toiul nopții. Licurici săgetau peste pânza de negreală. Aşteptam la uşa domnişoarei Watson, hâţânând scândura unei trepte cu laba piciorului, ştiind că are să-mi ceară mâine să o dreg. Aşteptam să-mi dea un coltuc din pâinea cu mălai pe care o făcuse după reţeta lui Sadie a mea. Aşteptatul e o parte însemnată a vieții de sclav; aştepţi şi iarăşi aştepți până ți se lungesc urechile. Aştepți poruncă. Aştepţi de mâncare. Aştepți sfârşitul tuturor zilelor. Aştepți dreapta şi meritata răsplată creştinească la capătul a tot şi a toate. Băieţii cei albi, Huck şi Tom, mă pândeau. Născoceau mai mereu, în joacă, vreo poveste în care eram ori răufăcător, ori pradă, însă negreşit jucăria lor. Se tot frăsuiau prin bălării cu puricii, ţânțarii şi alte gângănii înțepătoare, dar de mine nu se apropiau. Merită întotdeauna să le dai albilor ce vor, aşa că am păşit în bătătură şi am strigat în noapte. - Care-i colea-n bezna ceea? S-au foit neîndemânatici, cu zgomot. Băieții ăștia doi n-ar fi fost în stare să se furişeze nici pe lângă un orb, pe deasupra și surd, în vreme ce bubuia fanfara. Mai bine-mi pierdeam vremea cu număratul de licurici decât să-mi bat capul cu ei. Crez că m-oi duce să-mi aşez oasele bătrâne-n față pe verandă și să ciulesc urechea la gălăgie. Poa' să hie vrun drac împelițat. O să stau acilea pironit, unde-i la loc sigur. M-am aşezat pe treapta cea mai de sus şi m-am sprijinit cu spinarea de stâlp. Eram obosit, aşa că am închis ochii. Băieții au început să-şi şoptească în pripă, și îi auzeam lămurit, de ziceai că-s clopotul din biserică. O fi adormit, zici? a întrebat Huck. - Aşa crez. Am auzit că negroteii poa' să adoarmă aşa, din senin, a zis Tom şi a pocnit din degete.