În dimineaţa zilei de 23 aprilie 1953, Grace Elizabeth Fox s-a trezit la ora șase și jumătate și s-a îmbrăcat, ajutată de Mary Swann, tânăra supraveghetoare care se ocupa de ea. A luat un mic dejun frugal, constând din pâine prăjită, gem și ceai, după care, timp de aproape o oră și jumătate, a scris mai multe scrisori rudelor și prietenilor. Chiar înainte de ora opt a băut un păhărel de brandy ca să prindă curaj. Ora următoare a petrecut-o împreună cu capelanul ei. Cu treizeci de secunde înainte de ora nouă, domnul Albert Pierrepoint și aghiotantul lui au intrat în celula lui Grace. Cu delicateţea și îndemânarea care îi erau caracteristice, domnul Pierrepoint i-a legat mâinile la spate cu o curelușă de piele moale și apoi a escortat-o până la camera de execuţie, care se afla la etajul de deasupra. Ploaia care căzuse neîntrerupt toată noaptea înnegrise treptele de piatră și le făcuse alunecoase. La ora nouă fix au intrat cu toţii în camera de execuţie, unde îi așteptau guvernatorul, un doctor și doi martori. După cum s-a aflat mai târziu, în tot acest timp Grace a avut o comportare de o demnitate ireproșabilă, și nu a avut nicio clipă de șovăire, nu a scos niciun sunet, doar atunci când a dat cu ochii de ștreang a tresărit și a tras adânc aer în piept. Odată ajunsă sub spânzurătoare, a fost așezată pe trapă, în locul marcat cu un „T” desenat cu creta, și aghiotantul i-a legat gleznele cu o curelușă de piele. Domnul Pierrepoint a scos din buzunar o glugă albă de bumbac cu care a acoperit capul lui Grace, apoi, cu grijă, i-a potrivit în jurul gâtului laţul învelit în piele. După ce s-a asigurat că toate sunt în ordine, sa dat înapoi, a scos cuiul de siguranţă și a împins manivela cu un gest iute, hotărât. Trapa s-a deschis și Grace a rămas atârnată de funie.