Pe parcursul zecilor de ani în care psihologia americană a fost ținută ostatică de către doctrina științifică limitată a behaviorismului, singurii care au îndrăznit să se aventureze în afara acestor granițe teoretice și să exploreze alte orizonturi au fost specialiștii în psihologia socială. Ei au fost cei care au subliniat importanța perspectivei personale a actorului uman în diversele drame ale vieții, ei au tratat cu respect interpretările alternative ale realității, propuse de diverși observatori, și au insistat asupra subtilei interacțiuni dintre forțele dinamice specifice diferitelor culturi, situații sociale și aspecte psihice individuale. Mult timp exilată într-o poziție subordonată în ierarhia subdomeniilor psihologice, psihologia socială s-a mișcat constant către zona de centru a psihologiei contemporane. A reușit să facă acest lucru, construindu-și un tip propriu de psihologie, de orientare cognitivă, care, în ultimii ani, a devenit orientarea preferată de majoritatea specialiștilor. Psihologia socială a fost terenul preferat al psihologilor de orientare mai largă, un refugiu pentru oamenii de știință interesați de profunzimea și diversitatea naturii umane. Și nu s-a codit să abordeze marile întrebări care i-au intrigat de secole pe cei dedicați filosofiei sociale, fiind deschisă față de teritorii noi cu metodologii inovatoare, care pot ajuta la găsirea de răspunsuri cu bază empirică pentru întrebările cruciale ale timpurilor noastre. Totodată, specialiștii din domeniul psihologiei sociale se situează în avangardă: ei extind granițele psihologiei tradiționale, pentru a-i da ocazia să se implice în găsirea unor soluții la problemele vitale ale lumii noastre, de la sănătate la ecologie, educație, justiție, conflicte sociale etc. Nu este o lipsă de modestie să afirmăm că nimic din natura umană nu-i este străin psihologiei sociale, ca temă de interes și cercetare. Ideea de a scrie o carte despre principiile schimbărilor de atitudine a apărut ca urmare a unui seminar pe care l-am ținut la Columbia University, care presupunea, printre alte sarcini, și observarea dinamicii studenților, ca inițiatori ai unor jocuri de rol și ca subiecți influențabili. Având alături doctoranzi, precum Lee Ross și Judy Rodin, care m-au motivat să teoretizez câteva dintre aspectele conceptuale și practice ale schimbării atitudinilor, m-am decis să scriu o „scurtă introducere“ pe această temă. În anul următor, l-am convins pe Ebbe Ebbesen, doctorand la Stanford, să colaboreze la acest proiect. Rezultatul, cartea intitulată Influencing Attitudes and Changing Behavior (1970), le-a oferit studenților o introducere în studiul persuasiunii, schimbării atitudinilor și modificării comportamentale. Plaja aplicațiilor practice a crescut în cea de-a doua ediție (1977), având parte de colaborarea și expertiza Christinei Maslach, în prezent profesor de psihologie la Universitatea din California, Berkeley. Michael Leippe a fost de părere că a venit timpul să actualizăm și să refocalizăm acea scurtă introducere, pentru a integra o bună parte din „noua perspectivă cognitivă“ în privința atitudinilor și influenței sociale — consecință a pregătirii sale de la Universitatea de Stat din Ohio, sub coordonarea lui Tony Greenwald. Am păstrat ideea fundamentală că procesele de influență socială, persuasiune și schimbare de atitudini au un rol central nu doar în psihologia socială, ci și în multe dintre interacțiunile noastre din „lumea reală“. Ceea ce s-a evidențiat a fost profunzimea înrădăcinării empirice cunoștințelor noastre despre cum se schimbă oamenii prin contactul cu alte persoane și cu media, precum și vasta utilitate a acestor cunoștințe pentru studenții anilor ’90 (ediția în limba engleză a cărții de față datează din 1991 — N. red.).