La prima vedere, marile bulversări care preceda salturile de civilizație par determinate de transformări politice considerabile: invazii de popoare ori răsturnări de dinastii. Dar o cercetare atenta a acestor evenimente da la iveala, cel mai adesea, faptul că adevăratele cauze, dincolo de cele aparente, ţin de o modificare profundă a mentalității popoarelor. Veritabilele răsturnări istorice nu sunt cele care impresionează prin amploare si violenta. Singurele schimbări importante din care decurge primenirea civilizațiilor, se operează la nivelul opiniilor, conceptelor si credințelor. Iar dacă ele se manifestă rar, aceasta se datoreşte faptului că fondul ereditar al unei rase este elementul ei cel mai stabil. Epoca actuala constituie unul dintre momentele critice, in care gândirea umanitatii este pe cale de a se transforma. Doi factori fundamentali stau la baza acestei transformări. Primul e distrugerea credințelor religioase, politice si sociale din care deriva toate elementele civilizației noastre.

Cel de-al doilea este crearea unor condiții de existenta si de gândire complet noi, generate de cuceririle moderne ale științei si industriei. Epoca modernă reprezintă o perioadă de tranziţie şi de anarhie, deoarece ideile trecutului, deşi sunt bulversate, rămân încă foarte puternice, iar cele care trebuie să le înlocuiască sunt doar în curs de cristalizare, pe cale de a se închega. La ora actuală nu este uşor de spus ce va rezulta, intr-o bună zi, în urma unei asemenea perioade, neapărat puţin haotică. Pe ce idei fundamentale se vor clădi societăţile ce vor urma după a noastră încă nu ştim. Dar deja se poate prevedea că organizarea lor se va baza pe o putere nouă, suverana epocii modeme: puterea maselor.

Pe ruinele atâtor idei considerate odinioară adevărate, dar moarte astăzi, atâtor puteri rând pe rând dărâmate prin revoluţii, doar puterea aceasta va creşte, pârând că va trebui să le absoarbă în curând pe celelalte. Pe când bătrânele noastre credinţe se clatină şi dispar, pe când vechii stâlpi ai societăţilor se năruie unul după altul, acţiunea maselor rămâne singura forţă pe care nimic nu o ameninţă şi al cărei prestigiu sporeşte mereu. Epoca spre care ne îndreptăm va fi cu adevărat era maselor. Doar cu un secol în urmă, politica tradiţionala a statelor şi rivalităţile dintre prinţi constituiau principalii factori ai evenimentelor. Cel mai adesea, opinia maselor nu conta. Astăzi tradiţiile politice, tendinţele individuale ale suveranilor, rivalităţile1 lor cântăresc mai puţin. Vocea maselor a devenit preponderenta. Ea dictează conduita regilor. Destinele națiunilor nu se mai pregătesc în consiliile prinţilor, ci în spiritul maselor.