În 1954 tatăl meu și Prof. Dr. Peseschkian și-au început studiile de medicină în Freiburg și în Mainz. De atunci sunt cei mai buni prieteni, iar tradiţia prieteniei s-a transmis mai departe, la copiii lor. Cu aproape 150 de ani în urmă, Baha’u’llah a apărut în Persia și s-a devotat elevării și educaţiei oamenilor. El a proclamat unitatea omenirii și ne-a învăţat că toţi suntem creaţi de același Dumnezeu unic, iubitor și milostiv. El a promovat principii precum egalitatea bărbaţilor și a femeilor, abolirea prejudecăţilor, armonia dintre știinţă și religie și nevoia de educaţie universală. Cartea Psihoterapie pozitivă se inspiră și din spiritul generos al religiei Bahá’í. Este a doua carte a profesorului Peseschkian, la a cărei publicare în limba română am onoarea să particip.

Demersul meu psihoterapeutic a continuat să se dezvolte și după apariţia acestei cărţi; s-a păstrat ca metodă în psihoterapie și a fost prezentat în cadrul mai multor congrese și în paginile mai multor reviste naţionale și internaţionale. Cercetările psihologice asupra psihoterapiei pozitive (chestionare, diferenţiale semantice etc.), în măsura în care sunt deja întrebuinţate, confirmă atât ideile mele teoretice, cât și pe cele demonstrate practic. O motivaţie pozitivă a constituit pentru mine reacţia profesioniștilor și a revistelor de specialitate, dar și a cititorilor obișnuiţi faţă de cărţile mele. Conceptul de „pozitiv“ din cadrul psihoterapiei pozitive se referă la faptul că terapia nu este neapărat îndreptată spre înlăturarea unei anumite tulburări existente, ci că ea încearcă în primul rând să mobilizeze capacităţile aflate în individ și potenţialul său de autoajutorare. „Pozitiv“ înseamnă, conform definiţiei sale originare („positum“): faptic, dat. Faptice și date nu sunt în mod necesar conflictele și tulburările, ci capacităţile pe care orice individ le posedă în sine însuși. Se presupune că aproximativ 50% din toate bolile rămân în afara cadrului medical; așadar numai 50% din boli ajung în domeniul medical, fie în cel clinic, fie în afara sa. De consiliere și terapie beneficiază mulţi dintre pacienţi în cadrul așa-numitului sistem laic, cum este el denumit de către sociologii medicinei, așadar prin intermediul vecinilor, cunoscuţilor, rudelor, așa-numiţii profani, dar și prin intermediul farmaciștilor, profesorilor, asistentelor, îngrijitorilor, cosmeticienelor etc.