Prezenta lucrare este împărţită în trei secţiuni, dar constă de fapt în două jumătăţi: prima jumătate, cu două secţiuni tratând despre psihopatologia vieţii cotidiene (actele ratate) şi, respectiv, despre vise, a fost terminată în iarna 1915—1916. A treia secţiune, de fapt a doua jumătate a lucrării, referitoare la teoria nevrozelor, constă din 13 prelegeri susţinute în iarna următoare. Prima secţiune tratează subiecte ale vieţii psihice normale, un material accesibil auditoriului din propria sa experienţă. Secţiunea dedicată visului tratează într-o primă prelegere dificultăţi preliminare, de tipul caracterului vag şi incertitudinii materialului oniric, apoi, în continuare, teme principale, cum ar fi: tehnica interpretării, contrastul dintre conţinutul manifest şi cel latent, natura şi funcţionarea cenzurii, funcţiile simple ale visului în copilărie, diferitele mecanisme ale deformării, utilizate în travaliul visului, sursele stimulilor şi dorinţele inconştiente pe care aceştia le antrenează etc. 

Există, de asemenea, şi referiri la dorinţele refulate, la dorinţele incestuoase şi de moarte din copilărie. Ultima prelegere a fost dedicată dificultăţilor care rămân încă de rezolvat: incertitudinea interpretării, întrebarea dacă un anumit element trebuie interpretat literal sau simbolic, dacă o frază trebuie inversată sau nu şi diferitele posibilităţi de interpretare arbitrară şi subiectivă. Prelegerile ultimei secţiuni diferă de primele prin faptul că tratează un material inaccesibil auditoriului, trebuind astfel ca ele să capete o formă mai didactică. Subiectul lor nu mai este, de această dată, teoria psihanalitică sau descrierea metodei, ci o dare de seamă despre teoria psihanalitică a nevrozelor. Freud tratează în mod repetat problema etiologiei nevrozelor şi insistă asupra necesităţii convergenţei mai multor factori pentru constituirea unui simptom. Una dintre prelegeri este dedicată problemei fundamentale a anxietăţii: Freud se străduieşte să facă diferenţa între anxietatea „reală sau obiectivă, relativă la un pericol actual exterior, şi anxietatea „morbidă. Ultimul capitol este dedicat subiectului terapiei, mai precis, modalităţii în care psihanaliza obţine rezultate terapeutice.