Ce ne îndeamnă să râvnim la acele lucruri care nu ne aparţin, devenind invidioşi, sau chiar să ni le însuşim uneori, nesocotind, astfel, unul dintre principiile morale esenţiale? Avem oare de-a face cu un atribut uman primar, mai mult sau mai puţin îmblânzit de-a lungul veacurilor?

În mituri şi basme, furtul şi pierderea sunt prezente ca mecanisme declanşatoare ale unor serii de evenimente fatidice sau, din contră, ca germeni ai unei noi stabilităţi, superioară celei anterioare. Trecând dincolo de simpla naraţiune a acestora, cartea de faţă ne dezvăluie, printr-o fină analiză psihologică, aspectele, motivaţiile, raţiunile interioare ale hoţiei, acelea care scapă adesea privirii moralizatoare, precum şi înţelesurile ascunse ale pandantului său, pierderea.

Hoţul interior este o lectură utilă şi în acelaşi timp plăcută pentru psihologi, psihoterapeuţi, asistenţi sociali, avocaţi şi, totodată, pentru toţi aceia care doresc să înţeleagă raţiunile ascunse ale comportamentelor respinse, în general, de societate.

Robert Tyminski este membru al Institutului C.G. Jung din San Francisco si analist Jung, specializat in lucrul cu adulti, adolescenti si copii. De asemenea, este profesor la University of California.

PSIHOLOGIA HOȚIEI ȘI A PIERDERII De ce furăm? Această întrebare i-a încurcat pe toți, de la părinți la judecători, de la profesori la psihologi, de la economiști la mulți teoreticieni ai moralei. Furtul poate fi un rezultat al lipsurilor, invidiei sau dorinței de putere și influență. Totodată, un act de hoție poate să scoată la suprafață trăsături ascunse — dovedindu-se astfel, paradoxal, benefic pentru dezvoltarea personală. Robert Tyminski explorează multiplele dimensiuni ale furtului și, în mod special, legătura lor cu echilibrul subtil dintre pierdere și câștig, care există în noi toți. Aversiunea noastră naturală față de pierdere poate conduce la acțiuni extreme, ca mijloc de dobândire a ceea ce nu putem obține cu ajutorul timpului, muncii sau banilor. Tyminski folosește mitul lui Iason, al Medeei și al Lânii de Aur pentru a explora dilemele implicate în asemenea situații și pentru a demonstra că hoția este atemporală și fundamentală naturii umane. Psihologia hoției și a pierderii îmbină atât teorii jungiene și psihanalitice, cât și descoperiri mai recente ale cercetărilor din domeniul cognitiv, pentru a ne adânci înțelegerea complexității motivațiilor umane când este vorba despre furt, culminând cu avansarea ideii unui „hoț interior" prezent permanent.