Unul din subiectele pasionante pentru literatură, ca şi pentru cinematografie, este istoria pirateriei. Autorul englez Philip Gosse a scris o carte dedicată acestei teme, apărută într-o primă ediţie în 1932, reeditată apoi în 1954. Versiunea în limba română, oferită cititorilor"tlin ţara noastră, s-a făcut după reeditarea din 1954. Ce se înţelege prin piraterie, noţiune care derivă din greaca clasică - 1t~LP:XT"IJc;, preluată apoi de limba la- tină sub forma de pirat(!,? O formulare mai pedantă, ţinînd de dreptul penal şi de dreptul internaţional, defineşte pirateria ca o acţiune în mare efectuată de către echipajul unei nave în scopul jefuirii unei alte nave. Nava care a săvîrşit acte piratereşti poate fi oprită de navele de război sau de comerţ ale oricărui stat. Incărcătura ei este susceptibilă de confiscare, iar echipajul poate fi judecat conform legilor statului care l-a făcut prizonier. Jn unele cazuri, cei neiniţiaţi confundă acţiunile piraţilor cu acţiunile corsarilor. Corsarii sînt acel gen de navigatori care, avînd autorizaţie din partea statului cărora aparţin, participă în timp de război la lupta împotriva comerţului pe apă al inamicului. Ei atc.că şi capturează navele comerciale ale adversarului, precum şi navele neutre care efectuează transporturi în folosul adversarului. Beneficiind de autorizaţia oficială a statului căruia ii aparţine, acţiunile corsarului din timpul războiului de cursă se pot efectua şi în scop de îmbogăţire personală. Ceea ce interesează, în primul rînd, în războiul de cursă este o ~IiClenţl1 cit mai mare a operaţiilor îrnpotdva potenţialului naval al adversarului. Or, cum se ştie, flota comerc:ală reprezintă, alături de flota de război, una clin principalele componente a ceea ce se numeşte puterea na,·ală. Slăbirea şi eventual distrugerea acestei flote este deci unul din obiectivele prioritare, chiar dacă uneori corsarii beneficiază prea mult de pe urma acţiunilor lor. Desigur, în cazurile cind este convins c:ă poate obţine succesul, corsarul poate ataca şi navele de război ale statului advers. Toate aceste elemente privind războiul de cursă ar lipsi deci pirateriei. Aşa cum am arătat, pirat este oricine navighează pe mare fără autorizaţia vreunui stat pentru a jefui navele pe care le întîlneşte. Din cele mai vechi timpuri, pirateria a constituit un pericol deosebit de grav pentru navigaţia comercială. Din această cauză, de piraterie nu se ocupă numai legislaţia internă, ci şi legislaţia internnţionnlă, în scopul aplicării unor măsuri cit mai eficace pentru stirpirea ei.