!n seara de 17 februarie 1920, un agent de poliţie berlinez pescuieşte din apă o fiinţă disperată care s-a aruncat în canalul Landwehr. Tânăra de vreo douăzeci de ani este condusă la post, unde refuză să-şi decline identitatea, repetând neîncetat, foarte agitată: - Cine v-a rugat să mă salvaţi? Vorbeşte germana cu un u�or accent rusesc. În mod vizibil, suferă de o stare depresivă şi anxioasă. Este internată în cel mai apropiat azil, cel din Dalldorf. Nici acolo nu spune cine este, fie pentru că nu doreşte, fie pentru că suferă de amnezie. Doctorul Rudnev, care a luat-o în îngrijire, îi descrie cu mare exactitate tabloul clinic: .,Pacienta este conştientă de timp şi de spaţiu. Lasă impresia că ar fi anxioasă. Declară insistent că trebuie să-şi ascundă numele. de teama persecuţiilor. Este evident că nu mai vrea să trăiască: refuză să mănânce şi trebuie alimentată cu forţa. Respinge orice contact cu străinii. Caută prin orice mijloace să se facă de nerecunoscut. În ciuda durerii, ajunge chiar să-şi smulgă dinţii din faţă; petrece ore întregi schimbându-şi pieptănătura. Totuşi, este mereu amabilă şi lasă impresia că ar fi fost foarte bine-crescută. perfect educată. Păstrează întotdeauna distanţa şi uneori este chiar arogantă." Lunile trec fără ca nimic să se schimbe în acest comportament ciudat şi îngrijorător. Necunoscuta îşi plimbă silueta întunecată şi subţire pe coridoarele şi prin gr.t.dina spitalului de psihiatrie din Dalldorf. 

Nu este dezagreabilă privirii. AI fi chiar frumoasă dacă n-ar avea un aer tragic, ce pare a fi urmarea unei grele încercări. Şi, brusc. în data de 30 octombrie 1920. lovitură de teatru. In cele din urmă se împrieteneşte cu o altă bolnavă, tn vârstă de patruzeci de ani. pe nume Maria Peuthert. Aceasta, intrigată. a încercat cu blândeţe s-o facă să vorbească. dar n-a ajuns la nici un rezultat ... Cele două femei sunt aşezate pe o bancă în parc. Necunoscuta citeşte o revistă. iar tovarăşa ei o priveşte. Dintr-odată, incredibilul se produce. Câtă vreme până atunci nu manifestase nici cel mai mic sentiment. acum începe să tremure din tot trupul, iar paginile revistei pe care o fixează cu ochi rătăciţi tremură şi ele. -Nu, nu se poate! rosteşte cu greu. Maria Peuthert se apleacă asupra revistei şi vede fotografia care ocupă jumătate de pagină. Se întoarce spre tânără, strigAnd şi ea, la rândul ei: -Nu se poate! Exact în acea clipă, se naşte una dintre enigmele cele mai răsunătoare ale secolului XX, enigmă care va pasiona lumea timp de mai bine de şaptezeci de ani.