Pe numele său adevărat Aristocles, Platon se naște la Atena în 428–427 î.Cr. într-o familie nobilă. După o relatare a lui Aristotel (Met., I, 6, 987a), ar fi fost întâi influențat de gândirea lui Cratylos, discipolul lui He - ra clit. De prin 407 devine discipolul lui Socrate. Acesta este acuzat de impietate și de coruperea tine retului în 399, este condamnat la moarte în urma unui proces și executat. Ultima întâlnire a discipolilor cu Socrate – la care însă Platon, după propria sa măr turie (Phaidon, 59b), nu ar fi participat, fiind bolnav –, pre cum și moar - tea acestuia vor fi descrise în dialogul Phaidon. Perso - na litatea maestrului, moartea acestuia și împrejurările ei vor fi decisive pentru filozofia lui Platon. După moartea lui Socrate, Platon pleacă într-o lungă călătorie, care îl poartă mai întâi la Megara, ca oaspete al lui Euclid (vezi I), apoi în Egipt, apoi la Cyrene (pe coasta Africii), ulterior în Italia de Sud, în fine în Sici - lia, la tiranul Dionysios cel Bătrân al Siracuzei. Călă - toria riscă să sfârșească rău pentru Platon, dar în final, filozoful revine prin 388 la Atena. Aici înființează Aca - demia, un centru de cercetare și învățământ superior al cărui scop major era acela de a forma o nouă elită politică a Greciei și care va da modelul celorlalte trei mari școli filozofice din Atena – Liceul lui Aristotel, Porticul lui Zenon stoicul și Grădina lui Epicur. Suc - cesul Academiei, mai ales în promovarea studiilor ma - tematice și astronomie, a fost excepțional, printre cei mai cunoscuți membri ai săi numărându-se astro no - mul Eudoxos, Xenocrates, Speusippos, Heraclides din Pont, matematicianul Theaitetos, Aristotel, dar și două femei, Lastheneia și Axiothea. În 367–365 și apoi în 361–360, Platon călătorește din nou în Sicilia, încercând de ambele dăți, fără succes, să-l convertească la filozofie pe Dionysios cel Tânăr, noul tiran al Siracuzei. Platon continuă să scrie și să predea la Acade mie până în 348/7, când moare. Nepotul său de soră, Speu - sippos, va prelua conducerea Academiei, care, cu în - treruperi și cu schimbări importante de doctrină și de interpretare a filozofiei lui Platon, va subzista la Atena până în timpul împăratului Iustinian, în sec. VI d.Cr.