Fărăîndoială că revelaţiile despre originea omului pe Pământ şi cele despre istoria omenirii m-au marcat profund. Destul de curând mi-am dat seama că iniţiativa bărbatului din Apellos pentru ca eu săam acces la acele informaţii şi „fereastra” mică de timp pe care am avut-o la dispoziţie pentru aşa ceva au avut un rol bine determinat. Casca interdimensională, un dar nepreţuit pe care l-am primit de la cei din Apellos, s-a dovedit a fi un dispozitiv foarte evoluat tehnologic, nu doar pentru înţelegerea informaţiilor complexe pe care le-am vizualizat, dar şi pentru modul în care s-au desfăşurat evenimentele legate de expediţia prin cel de-al treilea tunel. Părea că totul a fost aranjat pentru un scop bine definit, care la acea vreme nu-mi era clar. Totuşi, nu a durat prea mult până când s-a făcut luminăşi în această privinţă. Mulţumit de bogăţia şi natura informaţiilor la care am avut acces în timpul vizionării imaginilor despre trecutul omenirii, aşteptam cu nerăbdare ceea ce simţeam a fi „cireaşa de pe tort”: expediţia prin cel de-al treilea tunel. Aveam deja ceva experienţă, acumulatăîn călătoriile precedente şi acum trăiam o stare generală de împlinire datorită faptului că ultima „redută”, ultimul mister al complexului din Bucegi - cel de-al treilea tunel avea să-mi fie dezvăluit, chiar dacă parţial, pentru că urma să explorăm doar ramura spre Irak. Ştiam deja căaceasta era cea mai „accesibilă” ramură din „arhitectura” destul de complicatăal celui deal treilea tunel.

Linia principală spre Tibet nu am voie să o comentez acum, pentru că lucrurile sunt delicate la nivel diplomatic. China şi-a rezervat dreptul să nu permită scurgerea de informaţii în ceea ce priveşte ramura principalăa tunelului, chiar dacă nu are acces la el, iar noi nu dorim tensiuni suplimentare în acest sens. Cel puţin asta era situaţia acum câţiva ani, pentru căîn ultimul timp primim un alt gen de semnale de la guvernul chinez. Deoarece subiectul este sensibil, prefer să-l dezvolt într-unul din volumele următoare, dacă voi avea „liber” pentru aceasta. Pe de altă parte, una dintre ramurile secundare ale tunelului - cea care duce spre Curbura Buzăului - prezintă un mare interes strategic pentru România, care, de asemenea, nu poate fi dezvăluit deocamdată. A rămas bifurcaţia spre Irak, iar mai departe prelungirea spre Podişul Gobi şi Mongolia. Pentru ceea ce am acceptul să spun în acest volum, varianta spre Irak este singura ce poate fi considerată, într-o anumită măsură, fără consecinţe neplăcute. În linii Î mari, ştiam ce urma să văd acolo şi mai ales ştiam ceea ce noi doream să găsim, dar cu toate acestea emoţia deplasării şi a experienţei efective era foarte vie.