- Păi, nu-i acesta visul oricărei fete? Să se căsătorească cu un moşier bogat care să îi permită să-şi îndeplinească orice dorinţă?
-Ar trebui să se considerare binecuvântată că a pus mâna pe o asemenea pradă. La câţi pistrui are, nu e ca şi cum ar fi vreo mare frumuseţe.
-Aş pune rămăşag că n-ar putea scăpa de ei nici cu o cutie întreagă de loţiune Gowland! Şi nuanţa arămie a părului ei o face să arate puţin cam banală, nu crezi? Am auzit că l-a cunoscut pe conte în Londra, în timpul celui de-al treilea - şi pentru ea ultimul - sezon londonez, când mai că îşi pierduse orice speranţă de a-şi găsi un soţ. Păi, zic şi eu, lumea vorbeşte că are deja douăzeci şi unu de ani.
- Vai! Atât de bătrână e?
- Da, aşa am auzit. Era cât pe ce să rămână necăsătorită, să ştii, până când moşierul nostru a zărit-o stând lângă fetele bătrâne şi şi-a trimis unul dintre oamenii lui să danseze cu ea.
Chiar când ea se uită drept înainte şi se strădui din răsputeri să ignore şoaptele înfocate ale celor două femei care stăteau în biserică pe rândul din faţă şi bârfeau, Emmaline Marlowe nu putea nega adevărul din vorbele lor.
într-adevâr, visase la această zi toată viaţa ei.
Visase să stea în faţa unui altar şi să-şi făgăduiască pe viaţă inima şi fidelitatea bărbatului pe care îl adora. Nu îi surprinsese clar faţa în acele vise vagi, dar nimeni nu putea nega pasiunea care