În timpul scurtei perioade pe care am petrecut-o cu Elinor, acest aspect s-a dovedit a fi pe deplin adevărat, căci la puţin timp după ce ne-am întors din 3 Munţii Retezat el m-a înştiinţat că trebuie să părăsească ţara pentru o perioadă nedefinită. Mi-a explicat aceasta într-o discuţie pe care am purtat-o la telefon şi îmi aduc aminte că am remarcat pauza sugestivă pe care Elinor a făcut-o după ce mi-a adus la cunoştinţă plecarea sa. Apoi mi-a destăinuit că doctorul Xien I-a sfătuit să-mi lase mie în grijă vila sa, în perioada în care va lipsi din ţară. Probabil că cei doi au discutat mai mult pe această temă, dar Elinor s-a limitat doar la a-mi face acea ofertă cu totul neaşteptată pentru mine. Discuţia a avut loc în luna februarie a anului 2005 şi eu, destul de emoţionat şi surprins, am acceptat' bucuros propunerea lui. Nu numai că vila lui Elinor era un spaţiu foarte agreabil şi modern pentru locuit, dar atracţia irezistibilă o constituia marea bibliotecă ce ocupă două din camerele mari de la etaj, special proiectate pentru studiu. într-una din vizitele pe care i-am făcut-o lui Elinor după întoarcerea din Retezat, el mi-a prezentat întreaga vilă şi dependinţele ei, oferindu-mi detalii bogate mai ales despre biblioteca sa. Priveam uluit la cele aproximativ şapte mii de volume (unele dintre ele foarte rare, după cum m-a informat chiar el), frumos şi ordonat aşezate în rafturi speciale din lemn. Acum, privind retrospectiv, sunt sigur că a existat un sens ascuns în dorinţa lui de a-mi prezenta locuinţa; era foarte posibil ca el şi doctorul Xien să fi luat deja acea hotărâre de a-mi lăsa casa în primire şi atunci Elinor nu făcea decât să mă „acomodeze" cu spaţiul respectiv. În mod firesc, am reacţionat cu o bucurie abia reţinută atunci când am înţeles despre ce era vorba. După o scurtă pauză în care i-am simţit mulţumirea că acceptasem propunerea lui, el a adăugat cu o voce gravă în telefon: — Mai este un aspect despre care vreau să vorbim, dar pentru aceasta este necesar să ne vedem. Am intuit că era vorba despre ceva mai serios şi am fixat întâlnirea pentru a doua zi, seara. Am fost punctual şi totodată nerăbdător să aflu motivul pentru care Elinor mă invitase la el. — În primul rând, trebuie să-ţi spun că mâine voi părăsi România, mi-a clarificat el imediat unul dintre punctele importante. Deşi eram relativ uimit de rapiditatea cu care se petreceau lucrurile, învăţasem totuşi să mă adaptez în timp util şi să-mi controlez noianul de gânduri şi întrebări fireşti care îmi veneau în minte, ordonându-le după necesităţile imediate. Elinor mi-a oferit apoi unele detalii de ordin tehnic şi administrativ cu privire la întreţinerea vilei şi apoi m-a invitat să-1 urmez la subsol, acolo unde nu mai fusesem până atunci.