Titlu Cele doua grații audio

Autor Renee Rosen
Categorie Ficțiune
Subcategorie Literatura contemporană

descarca-renee-rosen-cele-doua-gratii-audio-pdf

Suntem numite sexul frumos, ceea ce ne flatează și ne scoate din minți în egală măsură. Gingașe. Delicate. Slabe. Să fim serioși, dacă un bărbat ar lua pe el un corset suficient de strâns încât să îi scadă zece centimetri din talie, ar leșina după prima gură de aer. Să mai spun ceva despre naștere? Sexul frumos, pe agitația noastră. Suntem soțiile și fiicele bărbaților bogați, deși averile noastre sunt recente. Cu o generație sau două în urmă, le-ai fi găsit pe mamele și bunicile noastre aplecate deasupra sobelor cu lemne, peticind șosete și împletind pături din lână. În general, tații și bunicii noștri au muncit din greu, făcând afaceri oneste – deși este posibil ca unii dintre ei să fi profitat de pe urma Războiului Civil. Lumea îi numește profitori de război, dar noi preferăm să spunem că au profitat de moment. Suntem Nouveau Riche. Recent îmbogățiți. Inamicii New Yorkului înstărit de generații întregi, a clubului Knickerbocker1 , niște snobi insuportabili, dar pe care îi invidiem. Fiindcă ne străduim mult să îi imităm pe vechii bogați, calendarele noastre se învârt, ca și ale lor, în jurul a două sezoane: iarna și Newport. Iarna ne-o petrecem în Manhattan și durează doar douăsprezece săptămâni. Festivitățile încep în noiembrie și proaspetele debutante se etalează în speranța de a-și găsi soți. Domnilor în căutare de soții nu le pasă dacă vorbim fluent cinci limbi sau nici una. De fapt, unii preferă opțiunea a doua. Nu sunt impresio nați că am fost educate în Franța, că știm să cântăm la harpă și la pian și că am făcut balet. Acești pețitori sunt interesați doar de mărimea zestrei noastre, de lungimea gâturilor noastre subțiri și de ochii noștri mari și sclipitori, pe care îi accentuăm cu extract de mătrăgună. Din fericire, lacrimile și usturimea dispar până la primul vals, iar vederea noastră redevine normală. De obicei. Femeile căsătorite dintre noi se simt ușurate și poate ușor superioare. Poate că nu stăm în spatele birourilor din lemn de mahon, poate că nu ocupăm poziții în consiliile marilor corporații, dar stăpânim un alt tip de putere. Puterea socială. Este aurul nostru. Bunul nostru de schimb – pentru invitații mai bune, pentru un statut mai bun și pentru mai multă influență. Când te îmbogățești pentru prima dată, nimeni nu îți spune că durează puțin să te obișnuiești cu banii. Ziua unei femei bogate are un ritm anume, o rutină fixă care nu lasă loc pentru spontaneitate sau pentru greșeli. Am învățat că există un mod corect de a face orice – orice. Începând cu felul în care ne îmbrăcăm, cum și ce mâncăm, până la felul în care salutăm un domn pe stradă. Acesta este prețul pe care îl plătim pentru a ne păstra influența. Nu suntem prea dezolați, stați liniștiți: avem orice confort pe care ni l-am putea dori. Avem servitori în uniforme și încăperi cu dulapuri pline de creații de modă franceze. Dulapurile noastre sunt meticulos organizate de către cameristele care ne aranjează penele de struț și de gaie pe pălăriile Lemonnier și care ne țin rochiile de dimineață separate de ținutele de după-masă și seară. Avem dulapuri din cedru pline de huse care protejează mărgelele și materia lele delicate ale rochiilor noastre de bal, acoperite încă de hârtia și săculețele parfumate în care au fost împachetate înainte să plece din Paris și să ajungă la noi fără urmă de cute. Bineînțeles că nici o haină, nici măcar o pereche de mănuși nu ne aparține cu adevărat. Sunt proprietatea soților noștri. Ca și noi. Ne răsfățăm pentru plăcerea acestor bărbați. Și ce ne mai răsfățăm! Ne răsfățăm trup și suflet. Ne bucurăm de mese cu nouă feluri și dansăm până la răsărit, continuând să ne învârtim și după ce ajun gem acasă. Sau poate că e doar încăperea cea care se învârte de la prea multă șampanie. Calendarul nostru social este plin. Par ticipăm în timpul zilei la mese elegante, la ceaiuri și recitaluri; la recepții, cine elegante și baluri în timpul serii. Și, desigur, cea mai specială seară din săptămână este mereu lunea. În serile de luni mergem la operă, îmbrăcate în cele mai frumoase rochii și împodobite cu cele mai frumoase bijuterii. Suntem însoțite de soți, de tați sau poate de pretendenții noștri, împreună cu un însoțitor serios al cărui scop este să se asigure că nu ne ținem de mână sau că nu are loc vreun alt fel de desfrâu