A luat un măr din coșul cu fructe, l-a frecat, l-a ridicat în lumină ca să-l examineze, să vadă dacă lucește suficient de tare, apoi l-a dus la gură, de parcă ar fi vrut să muște din el, dar n-a mușcat, ci l-a îndepărtat de gură, începând să-l învârtească în palmă, în timp ce-și rotea încet privirea asupra mulțimii adunate înaintea lui, apoi și-a coborât mâna cu mărul în poală, a scos un oftat adânc, s-a lăsat ușor pe spate și, după această lungă pauză fără absolut nicio importanță, lea spus să i se adreseze cum vor ei, deși el le-ar propune ca mai degrabă să nu i se adreseze nicicum, le-ar putea spune, bineînțeles, și că așa și pe dincolo, numai că n-ar avea niciun rost, pentru că el oricum, sub nicio formă, nu s-ar simți apelat, dumneavoastră mie, a spus cu o voce metalică, pur și simplu niciodată nu vă veți putea adresa, pentru că dumneavoastră nu știți să folosiți apelativele, mie-mi ajunge dacă știți, întrucâtva, să vă folosiți instrumentele, pentru că de-acum înainte despre asta o să fie vorba, că va trebui să scoateți sunete cu ajutorul lor, să le faceți cumva să sune, și-a ridicat vocea, cu alte cuvinte, să interpretați, iar pentru asta el va trebui să fie la curent cu tot și cu toate, și n-ar vrea să amintească acum, a adăugat, că e de la sine înțeles ca el să fie la curent cu tot și cu toate la modul absolut, iar asta presupune ca, și-a ridicat mâna cu mărul pe care-l ținea strâns cu patru degete, arătându-l cu arătătorul celeilalte mâini, dumneavoastră, domnilor muzicanți, să mă informați despre tot și toate, și încă pe loc, nu este permis să aveți secrete față de mine, ăsta-i esențialul, vreau să știu totul, imediat, despre tot și toate, indiferent de faptul că — repet — eu știu deja dinainte totul despre tot și toate, și încă foarte amănunțit, nu aveți voie să-mi ascundeți nimic, trebuie să-mi raportați până și cel mai mic amănunt, cu alte cuvinte de-acum încolo aveți obligația raportării necondiționate, adică cer încrederea dumneavoastră, și a început să dezvolte ideea cum înțelege el ca un lucru sau un sentiment, în acest caz încrederea dintre ei, trebuie să fie cât se poate de nelimitat, fără asta nu va fi posibil să se ajungă la un acord, el ar dori ca ei, de la bun început, să-și bage bine-n cap asta, vreau să știu, a spus, cum și de ce scoateți instrumentul muzical din toc așa cum o faceți, pentru a simplifica lucrurile, a se înțelege noțiunea de instrument muzical la modul general, a explicat, adică n-o să mai intre în detalii referitoare la cine cântă la vioară sau la pian, al cui e bandoneonul, contrabasul ori ghitara, ci le va cuprinde pe toate în termenul general de instrument muzical, căci esențialul e, a spus, că vreau să știu ce fel de strune folosesc cei care mânuiesc instrumentele cu coarde, în ce fel și de ce tocmai așa își acordă instrumentul, câte strune de rezervă au în dotare înainte de spectacol, vreau să știu, i s-a intensificat tonul metalic al vocii, cât timp au exersat înainte de spectacol pianiștii și cei cu bandeonul, câte minute, ore, zile, săptămâni și ani, ce au mâncat azi, ce vor să mănânce mâine, dacă le place primăvara sau iarna, soarele sau umbra, dacă…, totul, pricepeți, și imaginea scaunului de sub fund când exersați, și a portativului, precum și unghiul sub care e așezat acesta, și vreau să știu și despre sacâz, la violoniști, de unde-l cumpărați și de ce tocmai de acolo, vreau să știu până și cele mai stupide idei care vă vin în cap la vederea prafului de colofoniu în cădere sau când anume vă tăiați unghiile și de ce le tăiați așa cum le tăiați, pe lângă toate astea, ar vrea să precizeze încă o dată, s-a lăsat pe spate în scaun, că atunci când el spune că vrea să știe — și să nu se mai uite atât de speriați — asta înseamnă că vrea să știe până și cel mai nesemnificativ detaliu, iar ei la rândul lor trebuie să știe că el, pe care, în caz că întreabă cineva, îl pot numi un fel de impresar, deci că el le va urmări orice mișcare, până la cel mai mărunt gest, fie și dacă știe dinainte, cu maximă precizie, care va fi acela, totuși va trebui raportat, în concluzie vor ajunge între ciocan și nicovală, pe de-o parte încrederea absolută și nelimitată, ca și obligația de a raporta, pe de alta, paradoxul neîndoielnic, pentru ei în permanență incomod, ba, pe deasupra, și de nerezolvat