Salutare, prietene cititor, Dacă nu mi-ai citit cărțile până acum, s-ar putea să nu ştii asta, dar scriu povești mai întunecate, pe care le-ai putea găsi deranjante şi tulburătoare. Cărţile şi personajele mele principale nu sunt pentru toată lumea. Această carte conține discuții despre abuz asupra copiilor şi gânduri sinucigaşe. Am încredere că îți cunoşti factorii declanşatori, înainte de a continua. Zeul durerii este o carte de sine stătătoare.

E cineva acolo. Sau mai mulți cineva. Sunetul respirației lor greoaie pătrunde din afara camerei, urcând tot mai mult în staccato, de parcă ar fi un animal rănit.

Un animal sălbatic. Deschid ochii brusc şi mă dau jos din pat, netezindu-mi părul astfel încât să-mi ajungă până la şale. Apoi îmi trag în jos cămaşa de noapte mov, care abia îmi acoperă fundul. Umbrele zăbovesc în colt, răsucindu-se și gemând ca nişte bestii înfometate. Singura lumină vine de la becul din balcon, pe care îl las mereu aprins. Nu întind mâna după întrerupătorul veiozei şi nici măcar nu încerc să o ating. Ceva îmi spune că, dacă arunc lumină asupra animalului care se ascunde acolo, situaţia o va lua într-o direcție urâtă. Paşii mei sunt neauziţi, lucru care la mine se întâmplă în mod natural. Dar să rămân calmă, nu. Este imposibil să-mi controlez tremurăturile care îmi străbat membrele sau transpirația ce îmi curge pe spate, făcându-mi cămașa să se lipească de pielea supraîncălzită.