Prefaţă

 Intenția istoricilor este să descopere și să explice trecutul – un trecut care, la fel ca un foc, se aprinde, arde și apoi se stinge, natura lui proteică încercând permanent să se sustragă atenției noastre. Deși mi-am asumat acest uriaș proiect al studierii trecutului, nu pretind că mă pot despărți de propriile perspective și idei cu privire la cercetarea istorică, dreptatea socială sau concepțiile personale despre sensul vieții și multe alte lucruri dintr-o lungă listă de gânduri și emoții care nuanțează felul în care înțeleg lumea din trecut, chiar dacă rămân în continuare conectat la cea din prezent. Deși pare imposibil de depășit, provocarea principală este de a aborda trecutul ca pe o serie de posibilități mai mult sau mai puțin probabile. Separarea „probabilului“ de „improbabil“ ne obligă să ne cunoaștem propriile limitări, dar și limitările inerente dovezilor cu care lucrăm. Acceptarea dovezilor istorice este o atitudine normală și necesară, mai ales atunci când subiectul dezbaterii este viața religioasă a oamenilor obișnuiți. Sarcina noastră este de a investiga felul în care banalitatea vieții acestor oameni a pregătit terenul pentru apariția creștinismului. Oamenii de rând, a căror viață era acaparată în mod indisolubil de lumea supranaturală, dar și de cea naturală, priveau cu speranță spre zei și spre Soartă, considerând dreptatea o formă de ordine a lumii, și apelau constant la magie și miracole pentru a-și rezolva problemele. Scopul lor, modest, de a supraviețui și, pe cât posibil, de a prospera i-a făcut extrem de precauți atunci când interacționau cu puterile supranaturale. Totuși, în cele din urmă, mulți dintre ei s-au convertit la o religie nouă. Evrei și neamuri. Creștini și păgâni. Conform interpretării tradiționale, cele două tradiții ale lumii antice greco- romane se aflau în opoziție; creștinismul a apărut ca un răspuns la nevoile oamenilor, răspuns superior celor oferite de iudaism sau păgânism. Experiența oamenilor de rând a anulat distincția artificială dintre evrei, cei care credeau în mai mulți zei – politeiștii – și creștini. Pentru înțelegerea acestei probleme este necesar să analizăm aspectele comune ale celor trei tradiții. Relațiile oamenilor obișnuiți cu puterile supranaturale sunt cheia pentru înțelegerea zorilor creștinismului.