Prin prezenta ediţie românească a cărţii Anarhie, stat şi utopie, a filozofului american contemporan Robert Nozick, profesor la Harvard University, S.U.A., cititorul român are posibilitatea să se întîlnească cu o lucrare de filozofie politică de cea mai bună calitate. Socotită de către cei mai mulţi reprezentanţi importanţi ai domeniului ca fiind cea mai originală şi mai bine susţinută argumentare produsă în ultimul timp în filozofia pol itică de orientare analitică, aşadar într-un domeniu în care nu lipsesc nici autorii originali şi influenţi şi nici lucrările de valoare, Anarhie, stat şi utopie este astăzi în centrul discuţiil�r filozofilor politicului, teoreticienilor dreptului şi ale eticienilor. Intr-adevăr, aproape că nu există vreo antologie recentă de etică, sau de filozofie politică în care să nu apară cel puţin un fragment semnificativ din această carte, cum ar fi , în mod special, unele părţi din Capitolul 7, " Dreptatea distributivă", în care Nozick prezintă cadrul general şi elementele principale ale unei concepţii noi , originale, despre dreptatea distributivă ca îndreptăţire ("Entitlement Theory of Justice"). Într-un sens foarte general şi de aceea prea puţin exact, s-ar putea spune că tema centrală a cărţii lui Nozick - şi anume, justificarea statului minimal în faţa pretenţiilor şi afirmaţiilor anarhistului că statului îi lipseşte legitimitatea morală întrucît în exercitarea funcţiilor sale ajunge să încalce drepturile indivizilor - dar şi problemele şi argumentele colaterale care se desprind din această temă principală vin în prelungirea unei tradiţii bine articulate a gîndirii politice americane, cu care se află într-o profundă consonanţă. Este vorba de acea tradiţie cu putere fondatoare nu numai pentru filozofia şi teoria politică, dar şi pentru retorica politică şi, în general, pentru întreaga gîndire morală, juridică şi politică a acestei ţări şi care se defineşte prin încorporarea dreptu- rilor naturalale individuale lockeene În Declaraţia de Independenţă �i În Constituţia Statelor Unite. Elementul crucial al acestei tradiţii îl constituie, fără nici o Îndoială, preemillenţa dreptului illdividuilli la proprietate, ale cărei corolare fireşti sînt accentuarea puternică a individualismului, a drepturi lor individului, a subsidiarităţii şi federalismului, şi care laolaltă alcătuiesc nucleul unei gîndiri şi acţiuni politice opuse sistematic şi programatic atît preeminenţei colectivităţii asupra individului cît şi puterii covîrşitoare a unui guvern central, beneficiar al unor atribuţii extinse, asupra statelor federale. Punctul de pornire al argumentelor lui Nozick îl constituie o foarte puternică afirmare a drepturilor indivizilor cu care, de altfel, autorul începe, într-un mod programatic, această carte. " Indivizii au drepturi şi nimeni - persoană sau grup - nu le poate face anumite lucruri (fără să le încalce drepturile)."