Nu ştiu dacă România chiar este o suită de ciudăţenii, cum ne tot place să spunem, dar de una chiar nu m-aş îndoi: nu ne interesează nici cât negru sub unghie politica externă. Nu vrem să ştim pe ce lume trăim. Ziarele noastre, câte mai sunt, au lăsat-o baltă cu segmentul internaţional, iar televiziunile îşi trimit corespondenţii în „teatrele de război“ ca să ne spună, seara şi în aer liber, ceea ce am citit de dimineaţă, la cafea, pe telefonul mobil. Analiştii specializaţi sunt păsări rare, care-şi mai şi iau zbo rul, când ţi-e lumea mai dragă, spre misiuni politice ori di ploma - tice mai motivante. În consecinţă, nu-i de mirare că ne su focă non-ştirea de politică dâmboviţeană şi că, la 25 de ani de la că - derea comunismului, nu avem nici o revistă solidă de analiză politică internaţională. Modelul Newsweek, încercat de vreo două ori, nu merge şi pace. Prea sus, prea specializat, n-avem condeie, nu găsim finan - ţare – s-a spus la fiecare încercare eşuată. 

Eroica sforţare din anii ’90 a Cotidianului lui Ion Raţiu, care voia să sădească şi la noi bunul-gust al marii prese occidentale, era de mult subiect de melancolie când s-a topit, fără să mişte frunza-n codru, până şi nesărata variantă de import a lui Le Monde diplomatique. În schimb, românii s-au apucat să afle ce-i pe-afară cu ochii lor. Călătoresc îndârjit. Omul all-inclusive îşi scrie impresiile şi cârcotelile pe Facebook sau pe blog, în timp ce colecţionarul de tururi năprasnice, care te fugăresc până îţi înnoadă oasele şi mintea, preferă albumul video sau foto. 

Mai nou, se scriu şi cărţi, cele mai multe născute din euforia plăcerii de a vedea lo - curi celebre, eventual exotice. În asemenea context, e uimitoare apariţia unei cărţi cum este cea a Sabinei Fati, Singură pe Drumul Mătăsii. Oricât ai vrea s-o înseriezi, pică în afara tabloului, pentru că şi-a pus de la bun început ţinta mult mai sus: vrea să priceapă ce se întâmplă, încotro alunecă faliile în mişcare ale lumii noastre, ce se vede înspre Răsărit. O face cu instrumentele analistului cu deschidere spre poli - tica internaţională. Până aici, parcă nu e chiar cine ştie ce, numai că jurnalista cu experienţă şi notorietate care este autoarea de faţă a făcut-o direct pe teren, într-o călătorie extraordinară prin zece ţări, timp de optzeci de zile. Drumul Mătăsii, făcut cum se cuvine, adică de la Răsărit la Apus.