De ce este psihologia socială un curs atractiv pentru studenţi? Pentru cineva avizat, întrebarea din titlu este retorică, întrucât, dacă răsfoim un curs de psihologie socială cum este cel de față, observăm că analizează teme de interes major apropiate vieții noastre de zi cu zi, preocupări constante centrate pe relația dintre noi și mediul înconjurător. Aceste probleme primesc explicații convingătoare prin argumente teoretice serioase propuse de științele socio-umane apărute la sfârșitul secolului al XIX-lea. În postura de disciplină didactică, psihologia socială oferă studenţilor posibilitatea de a integra informaţiile ştiinţifice despre modul în care persoana gândeşte, simte, se comportă, acţionează şi interrelaţionează în anumite contexte situaţionale concrete, ca răspuns la stimulii exteriori de viaţă, dar şi la cei interiori. Psihologia socială explică de ce oamenii gândesc şi se comportă diferit în aceleaşi situaţii de viaţă, de ce mediul exterior poate influenţa mai mult sau mai puţin persoanele în deciziile şi acţiunile lor sau de ce indivizii pot interveni în sau schimba mediul în care trăiesc. Psihologia socială explică ştiinţific atitudinile, sentimentele/trăirile, procesele cognitivemoţional-afective şi de comunicare de la baza comportamentului uman în legătura lui activă cu multiplele situații contextuale de viață. Totodată, aceste explicaţii vor fi repere pentru analiza corectă a comportamentului şi acţiunilor proprii şi ale celorlalţi, protejându-ne de dezamăgiri, eşecuri, deziluzii frecvente în relațiile interpersonale, la nivelul unei înțelegeri proprii cunoaşterii comune. Întrucât apar multiple posibilităţi de analiză a modului în care oamenii gândesc, simt, se comportă şi acţionează, perspectiva teoretică deschisă de psihologia socială în explicarea individului ca fiinţă complexă bio-psihosocio-culturală se va plasa mereu numai într-un cadru concret situațional. Cu ajutorul unor instrumente proprii de cunoaştere calitativă şi cantitativă (ipoteze, observaţii structurate, studii de caz, anchete, interviuri, experimente de laborator, chestionare etc.), psihologia socială îşi defineşte identitatea faţă de disciplinele înrudite, prin accentul pus pe aspectele psiho-sociale ale individului în relația cu mediul în care trăiește. În acest sens, psihologia socială se deosebește de psihologie, care analizează omul ca personalitate strict individuală, de sociologie, care studiază preponderent procesele sociale şi de grup, de antropologia culturală, care accentuează modelele de înțelegere a normelor culturale atât în societățile moderne, cât și în cele arhaice, Prefață 8 și de filozofie, a cărei specificitate este definirea esenței/naturii umane. În ce privește disciplinele socio-umane amintite, la care se pot adăuga altele precum politologia, etnologia, biologia, economia sau științele comunicării, psihologia socială colaborează şi se sprijină pe rezultatele lor. Se evidențiază astfel relevanța disciplinelor socio-umane pentru înțelegerea complexității omului în contextul său bio-psiho-socio-cultural. De aceea, perspectiva pluridisciplinară este cerută de psihologia socială, de necesitatea explicării cauzelor comportamentului uman, precum și a proceselor psiho-afective care-l însoțesc. Persoana, în contextul său social, reprezintă cheia înțelegerii proceselor majore referitoare la influența socială, la relațiile interpersonale, la comportamentul individual și comportamentul de grup, la atracție și respingere, persuasiune și manipulare, ipocrizie individuală și ipocrizie socială, conflict și mediere etc. Pe baza cunoaşterii teoriilor psiho-sociale în dinamica lor, psihologia socială propune explicații pentru procesele fundamentale privind relația dintre individ și mediul său de viață, de genul celor referitoare la