Căldura soarelui de septembrie era ca un atac fizic pentru tînăra care coborî din tren în gara Austin. Obrajii ei albi ca fildeşul erau uşor îmbujoraţi şi cîteva şuviţe de păr negru ca abanosul scăpau din cocul de sub pălărie. îşi făcea vînt cu o batistă dantelată în timp ce se uita prin mulţime după o pălărie Sietson familiară şi după bărbatul înalt, cu părul alb, care ar fi trebuit să o poarte. O mulţime destul de numeroasă se adunase la gară pentru sosirea trenului de amiază de la Fort Worth. Unii îşi îmbrăţişau fiii care se întorceau, alţii îşi luau rămas bun de la cei care se îmbarcau. Atenţionări de a scrie curînd şi de a avea grijă se făceau într-un amestec de engleză şi spaniolă, iar şuieratul trenului era ca o percuţie pentru orchestra aceea discordantă. Cu o îndemînare nemaipomenită, hamalii împingeau cărucioare lungi încărcate cu bagaje, reuşind să ocolească femei în vîrstă, oameni de afaceri şi copii. Femei mexicane, îmbrăcate în rochii largi şi viu colorate, se plimbau pe peron vînzînd bomboane, flori şi tot felul de suveniruri texane. "Vaqueros" stăteau rezemaţi leneş de clădirea gării, jucîndu-se cu lasouri, răsucind ţigări sau uitîndu-se la trenul în care ezitau să urce, deoarece preferau aerul liber şi cerul senin al Texas-ului. Mulţi din aceşti cowboys o observaseră pe tînăra care se uita la fiecare trăsură care se apropia. Ochii ei cenuşii care, cu numai cîteva clipe în urmă, fuseseră plini de emoţie, începură să se întunece de nelinişte cînd mulţimea se împuţină. Fusta îi foşnea ademenitor în spate cînd măsura peronul în lung şi-n lat. Pantofii delicaţi şi încheiaţi pînă sus cu nasturi bocăneau pe scîndurile netede cu fiecare pas. Unul cîte unul, „vaqueros" porniră spre trenul care urma să se întoarcă la Fort Worth. Majoritatea îi mai aruncară o ultimă privire fetei care, în ciuda zăpuşelii şi a văditei agitaţii ce o stăpînea, părea extrem de calmă.