Întoarce-te cu doar câ iva ani în ţ urmă, la vara dintre
clasele a şaptea şi a opta. Eşti bronzată după cât ai stat
la soare lângă piscina ta cu margine de piatră, ai pe tine
un trening marca Juicy (îţi mai aminteşti că toată lumea
purta aşa, şi ai o singură obsesie: băiatul care merge la
cealaltă şcoală privată, al cărui nume n-o să-l pomenim
aici, şi care împătureşte blugi la Abercrombie, în mall. Îţi
mănânci fulgii de cereale cu cacao exact aşa cum îţi plac
– înmuiaţi în lapte degresat –, şi privirea îţi cade pe
chipul fetei de pe cutia de lapte. DISPĂRUTĂ. E drăguţă –
probabil, mai drăguţă decât tine – şi are un licăr
îndrăzneţ în ochi. Te gândeşti: Hmmm…
Poate că şi ei îi plac cerealele cu cacao înmuiate în
lapte. Şi-ai pune pariu că şi ea l-ar considera sexy pe
tipul de la Abercrombie. Te întrebi cum de a fost posibil
ca o persoană atât de… mă rog, atât de asemănătoare
cu tine să dispară fără urmă. Crezusei că numai fetele
care făceau caz de frumuseţea lor sfârşeau pe
ambalajele de carton pentru lapte.
Ei bine, mai gândeşte-te…
Aria Montgomery îşi îngropă chipul în gazonul din faţa
casei lui Alison DiLaurentis, cea mai bună prietenă a ei.
— Delicios! Murmură ea.
— Ce faci acolo, adulmeci iarba? Îi strigă Emily Fields,
aflată-n spatele ei, în timp ce trântea portiera camionetei
Volvo a mamei sale, lăsând să i se vadă braţul lung şi
pistruiat.
— Miroase frumos, replică Aria, dându-şi la o parte din
ochi şuviţele roz de păr şi inspirând aerul cald al înserării.
Miroase-a vară.
Emily îşi flutură mâna în semn de rămas-bun spre
mama ei şi-şi trase-n sus nesuferi ţii de blugi care-i
atârnau pe şoldurile slăbănoage.