Aceasta este o poveste despre un om pe nume Eddie ߊi începe cu sfârߊitul, când Eddie moare întro zi însoritú. Poate púrea ciudat sú începi o poveste cu sfârߊitul. Dar toate sfârߊiturile sunt un fel de începuturi. Doar cú nu ne dúm întotdeauna seama de asta. Ultima orú din via߲a lui Eddie s-a petrecut, ca atâtea altele, la Ruby Pier, un parc de distrac߲ii de pe malul unui ocean cenuߊiu. Aici gúseai tot ce Júseߊti de obicei în parcurile de distrac߲ii, o promenadú, o roatú Ferris, un montagne russe, maߊinu߲e, un chioߊc de bomboane ߊi o gheretú unde puteai trage cu pistolul de apú în gura unui clovn. Exista, de asemenea, o instala߲ie nouú numitú Cascada lui Freddy, ߊi cam pe aici va fi ucis Eddie, într-un accident care va ajunge în paginile tuturor ziarelor din ߲arú. Atunci când a murit, Eddie era un om mic de staturú, cu púrul alb, cu un gât scurt, piept lat, bra߲e groase ߊi un tatuaj ߊters pe umúrul drept. Picioarele sub߲iri erau pline de varice, iar genunchiul stâng, rúnit în rúzboi, era distrus de artritú. Mergea cu ajutorul unui baston. Chipul larg îi era asprit de soare, cu niߊte perciuni nostimi ߊi maxilarul inferior uߊor mai proeminent, ceea cel fúcea sú parú mai încrezut decât era. ࠓinea o ߲igarú în spatele urechii stângi ߊi un inel de chei agú߲at de curea. Purta pantofi cu talpú de cauciuc ߊi o ߊapcú uzatú din pânzú. Uniforma maro-deschis îl fúcea sú semene cu un muncitor, ߊi chiar era un muncitor. Slujba lui Eddie era sú „între߲inú” ro߲ile, ceea ce însemna sú le facú sú fie sigure. În fiecare dupúamiazú, se plimba prin parc, verificând fiecare instala߲ie, de la Vârtejul Vitezei la Plonjonul pe ࠓevi. Cúuta burlane sparte, ߊuruburi slúbite, bucú߲i de metal uzate. Uneori se oprea, cu privirea fixú, încât oamenii care treceau pe acolo credeau cú era ceva în neregulú. Dar el nu fúcea decât sú asculte, atât. Dupú atâ߲ia ani, putea auzi o defec߲iune în zvâcniturile, bolboroselile ߊi zdrúngúnelile echipamentului.