„Casa cerului și a aerului” – Sarah J. Maas

Sarah J. Maas revine cu o continuare spectaculoasă a seriei Orașul Lunii Sângerie, iar „Casa cerului și a aerului” duce aventura la un nou nivel de intensitate, magie și emoție. Această carte îi urmărește din nou pe Bryce Quinlan și Hunt Athalar, care încearcă să își regăsească liniștea după evenimentele tulburătoare din primul volum. Însă, într-o lume dominată de zei, ființe magice și conspirații mortale, pacea este doar o iluzie.

Când Bryce descoperă noi secrete despre trecutul său și puterile pe care le deține, iar Hunt este atras într-un conflict periculos, cei doi trebuie să decidă cât de departe sunt dispuși să meargă pentru libertate și adevăr. Cu alianțe fragile, iubiri interzise și amenințări care se ascund la fiecare pas, povestea se desfășoară într-un ritm amețitor, plin de intrigă, romantism și acțiune explozivă.

De ce să citești „Casa cerului și a aerului”?
Dacă iubești poveștile complexe, cu personaje puternice și bine dezvoltate.
Dacă ești fascinat de universuri fantasy bogate, populate cu creaturi mitice și magie periculoasă.
Dacă îți plac romanele intense, unde pasiunea și pericolul se împletesc într-un dans captivant.

Cu un stil narativ inconfundabil și o poveste care te ține cu sufletul la gură, Sarah J. Maas demonstrează din nou de ce este una dintre cele mai iubite autoare de fantasy contemporan. Pregătește-te pentru un rollercoaster de emoții! 

PROLOG 

Sofie supraviețuise în lagărul de exterminare Kavalla două săptămâni. Trecuseră două săptămâni și gardienii – spurci¹, cu toții – încă nu o mirosiseră. Totul mersese conform planului. Duhoarea zilelor petrecute înghesuită în vagonul pentru animale acoperise mirosul sângelui ei, care ar fi putut să o trădeze. O protejase și atunci când o puseseră să mărșăluiască alături de ceilalți de la o clădire de cărămidă la alta, în lagăr, acel nou Hel², care nu era decât un exemplu la scară mică a ceea ce Asterii aveau de gând să facă dacă războiul continua. După două săptămâni petrecute în acel loc, duhoarea i se impregnase în piele, înșelând chiar și nasurile ascuțite ale lupilor. 

În acea dimineață, la coada pentru micul dejun, stătuse la doar câțiva pași de un gardian și el nici măcar nu amușinase în direcția ei. O mică victorie. Una pe care o primea cu bucurie în situația în care se afla. Jumătate dintre bazele de rebeli Ophion căzuseră. Aveau să cadă și altele, curând. Însă, pentru ea, nu mai existau decât două locuri pe lume: acela în care se afla și portul din Servast, destinația ei din acea seară. Singură, chiar și pe jos ar fi putut să ajungă acolo cu ușurință. Era unul dintre puținele beneficii ale faptului că își putea schimba identitatea între om și Vanir – și ale faptului că era unul dintre puținii oameni care făcuseră Saltul.