Harry o închise pe mama lui în şifonier. Harold. Te rog. Nu din nou, nu televizorul. OK, OK, deschise uşa Harry, atunci nu te mai juca cu nervii mei. Se îndreptă spre televizor, aflat în cealaltă parte a camerei. Şi nu mă mai bate la cap. Trase ştecherul din priză şi deconectă antena. Sara se întoarse în şifonier şi închise uşa. Harry privi fix şifonierul pentru câteva secunde. OK, rămâi acolo. începu să împingă măsuţa cu televizorul, când aceasta se poticni brusc, iar televizorul era gata-gata să cadă. Ce dracu-a fost asta ? Văzu pe jos un lanţ de bicicletă care lega un inel de oţel din spatele televizorului de calorifer. Se uită fix la şifonier. Ce-ncerci să faci, ai ? Ce-i cu lanţu-ăsta ? Vrei să mă faci să-i stric tele- vizoru’ propriei mele mame ? Sau să rup caloriferu’ ? - Ea tăcea mâlc în fundul şifonierului. - Sau poate să arunc în aer toată casa ? încerci să mă transformi în infractor ? Pe propriul tău fiu ? Carne din carnea ta, sânge din sângele tău ? CE VREI SĂ-MI FACI ? Harry stătea în faţa şifonierului. PROPRIUL TĂU FIU!!! O cheiţă subţire se strecură pe sub uşa şifonierului. Harry o trase cu unghia şi o ridică. De ce de fiecare dată tre’ să te joci cu nervii mei, pentru numele Iu’ Dumnezeu, de ce vrei să-mi pui în cârcă toată vina ? Chiar nu-ţi pasă de ce simt io ? De ce tre’ să-mi faci viaţa un iad ? De ce... Harold, nu aş face niciodată aşa ceva. Lanţul nu era pentru tine. Pentru hoţi. Ş-atunci de ce nu mi-ai spus ? Era să cadă televizoru’. Ar fi putut să-mi crape inima. Sara scutura din cap în întuneric. Ar trebui să-ţi fie bine,