Inainte de scrierea fiecărei cărţi mă îmbolnăvesc. Pânza subţire a destinului meu se rupe şi se destramă. Viaţa devine cu totul imprevizibilă. încep să mă enervez şi să mă supăr. Apoi brusc se instalează liniştea. Şi nici un fel de pierderi, nereuşite şi evenimente neaşteptate nu mă mai ating. Este momentul în care înţeleg că ceea ce fac este inevitabil. Cu cât densitatea informaţiei incluse în carte este mai mare, cu atât acţiunea ei asupra cititorului este mai puternică iar responsabilitatea mea creşte dacă această influenţă se "dovedeşte a fi nefastă. Calitatea informaţiei este dată de apropierea mea faţă de iubire şi Dumnezeu şi de neataşarea mea de valorile umane, şi în special de cele spirituale. Nu doar dragostea pentru bani trebuie oprită ci şi ataşamentul faţă de idealuri.

Cu cât sunt mai puternice suferinţele omului în timpul nenorocirilor, bolilor şi cu cât încearcă mai puţin să depindă de ele îndreptân-du-se către Dumnezeu păstrând şi intensificând iubirea faţă de El, cu atât sufletul omului devine mai curat. Fiecare dintre noi, într-o măsură sau alta parcurge acest drum. Iar puritatea sufletului în cazul acesta nu este într-atât determinată de cantitatea şi profunzimea suferinţei cât de concentrarea asupra iubirii divine şi de dorinţa apropierii de ea. Pe măsură ce merg mai departe, volumul informaţiei creşte, iar în spatele frazelor asemănătoare se ascunde un sens tot mai adânc. Acest fapt permite omului care a citit cartea să se schimbe şi mai mult. Sunt adesea întrebat: cât durează transformările pozitive după întâlnirea cu mine sau după citirea cărţilor? „Dacă se schimbă caracterul dumneavoastră, vă părăseşte şi boala - răspund eu. Pe cât de profunde vor fi modificările caracterului dumneavoastră, pe atât veţi fi de sănătos.