Titlu Ucenicul lui Iisus Hristos

Autor Sotirios Crotos
Categorie Non-Ficțiune
Subcategorie Non-ficțiune Interzisă

descarca-sotirios-crotos-ucenicul-lui-iisus-hristos-pdf

Menţionez de la început că descoperirea acestui papirus este rezultatul unui vis. Sub numele de botanist se ascunde un savant englez, care a cercetat grote în deşertul Arabiei, a făcut săpături la Marea Roşie, a scris cărţi despre diversele lui descoperiri. În primăvara anului 1977, la Londra, a primit o scrisoare de la un prieten care făcea săpături în Iran, să vină să-i descifreze scrierea unor monumente funerare. În drum, s-a oprit la Paris, s-a întâlnit cu un editor, a făcut ceva cumpărături şi şi-a luat viza pentru Iran. Seara, la hotel, înainte de culcare, a aruncat o privire în paşaport. Din greşeală i se pusese viza pentru Liban. La telefon, funcţionara de la aeroportul i-a răspuns: „Domnule, dormi liniştit, mâine dimineaţă îţi schimbăm viza şi te duci unde vrei.” 

Noaptea l-a visat pe bunicul lui, mort de treizeci de ani (pe parcurs veţi afla ce influenţă covârşitoare a avut bunicul asupra vieţii şi activităţii acestui om). Bunicul i-a spus: „Ce cauţi în Iran? Du-te în Liban şi vei găsi ceva care să sature foamea lumii.” Ca de obicei, a ascultat de bunic şi s-a dus în Liban. Plimbându-se prin pădurea de cedri, s-a întâlnit cu botaniştii libanezi în căutare de plante medicinale. Împreună, au trecut cu barca Iordanul, de cealaltă parte. La despărţire, botaniştii l-au rugat să-i aştepte, să treacă iar împreună Iordanul, că n-au decât o singură barcă. Mergând agale prin pădure, atras de feeria peisagistică, deodată s-a oprit pe loc şi, şocat, s-a rezemat de un copac. Nu-i venea să creadă că ceea ce vede este realitate. Sus, pe o stâncă, era cocoţată o ciupercă uriaşă, mare cât o umbrelă bărbătească. De aproape, cum cădea soarele pe ea, roşie, groasă de patru degete, părea carne proaspătă. Şi-a zis imediat: „Cu ea poţi să îndestulezi cel puţin douăzeci de persoane. Cu asta, dacă o cultivi în serie, într-un secol saturi foamea lumii.” A examinat peretele stâncii jur-împrejur, să găsească vreo scobitură pentru a se putea urca la ea cu piciorul. Negăsind, a scos ceva scule din sacul ce-l purta în spate şi a făcut două găuri în stâncă. A pus un picior şi a ajuns sus. L-a pus şi pe al doilea. Când a întins mâna spre ciupercă, stânca s-a sfărâmat, iar el a căzut într-o grotă.