PREFAȚĂ 

Odată cu utilizarea pe scară largă a termenului „narcisism” din ultimii ani, mulți au ajuns să își imagineze și poate chiar să identifice probleme de narcisism în propriile relații personale, trecute sau actuale. Ce e mai greu de înțeles, în afară de filme precum Mommie Dearest, Gypsy și Ordinary People, este realitatea de a trăi cu o mamă narcisistă. Tindem să ne bazăm pe faptul că instinctul matern nutrește o înclinație de a veni în întâmpinarea nevoilor – una care îl va proteja, hrăni, sprijini, îndruma și îndrăgi pe copilul neajutorat și scump. 

Acest lucru însă nu se petrece în cazul oricărei persoane care se află în rolul privilegiat și important de „mamă”. În cadrul activității mele de tratare a persoanelor narcisiste și a celor afectați de narcisism, e la ordinea zilei să întâlnesc pe cineva care a fost afectat de mesaje, integrate de timpuriu, care transmiteau lipsa de iubire, inadecvarea și faptul de a nu fi dorit – vocea internalizată a unui părinte narcisist depreciativ, exigent și disprețuitor. Reducerea la tăcere a vocii personale împreună cu îndoiala de sine asurzitoare, subjugarea și sacrificiul de sine devin reprezentări pe harta emoțională, concepute pentru a face față și a supraviețui în prezent și în viitor. Părintele narcisist poate să arunce o umbră devastatoare asupra stimei de sine a copiilor. În unele cazuri, copilul e sortit să poarte veșnic povara luminii reflectoarelor pe umerii lui, contribuind la creșterea mândriei nestăvilite a părintelui.

 Această lumină stridentă a reflectoarelor se poate vedea în cazul fetiței care întot-deauna trebuie să fie în sincronizare perfectă cu dorințele și visurile neîmplinite ale mamei sale narcisiste, pe care ea trebuie să le împlinească pentru a o valida și a o susține pe mamă ca să ajungă la acel ceva extraordinar și de invidiat, la cea mai bună performanță în percepția celor din jur… chiar dacă doar închipuită. Așadar, sunt cât se poate de încântată să recomand minunata lucrare a lui Stephanie Kriesberg, Fiicele adulte ale mamelor narcisiste. Mă înclin în fața lui Stephanie pentru acest efort valoros. Concepută cu o voce clară, personală și profundă, cartea ei îi oferă cititorului instrumentele și abilitățile eficiente necesare pentru a depăși anxietatea, autoînvinuirea, rușinea și îndoiala de sine care provin din faptul de a avea o mamă egocentrică narcisistă. Cititorii vor învăța abilități de a-și îmbunătăți puterea interioară, de a stabili limite și de a-și regla emoțiile dureroase generate de factorii declanșatori obsesivi ai experiențelor rememorate și ai răspunsurilor îndelung nedisputate. Îl învață pe cititor cum „să-și asculte avocatul interior” și să se elibereze de controlul mamei narcisiste, distrugând moștenirea mesajelor negative însușite care conduc la anxietate, îndoială de sine și îngrijorare