Una dintre lucrările principale ale lui Ted Honderich, A Theory of Determinism: The Mind, Neuroscience, and Life-Hopes, expune o teorie originală în ilosoia mentalului, teoria unităţii. Cartea examinează consecinţele unei astel de teorii pentru concepţiile asupra cogniţiei, acţiµnii, libertăţii, responsabilităţii, dorinţei, speranţei etc. In partea a treia a lucrăii sunt analizate şi depăşite din perspectivă nouă compatibilismul de tip Hobbes, Hume, teorie ce susţine ca iind compatibile determinismul şi libertatea, dar şi incompatibilismul tradiţional aparţinând lui Kant şi adepţilor săi. Ideile acestei cărţi sunt rezumate în lucrarea How Free Are You? The Determinism Problem, pe care o traducem aici. Ea prezintă modalitatea de uniicare a celor două direcţii pe baza unei viziuni originale asupra mentalului, conştiinţei şi acţiunii. Clasicele relaţii ilosoice minte-corp, cauză-eect, libertate-determinism sunt abordate în relatie cu recentele rezultate ale ştiinţei: teoria cuantică, ne.roştiinţele, cibernetica, psihologia cognitivă. Reduse la întrebarea: Cât de liberi putem i? temele determinismului şi liberului arbitiu, care l-au incitat pe Knt, l-au deprimat pe J. H. Mll, l-au exasperat pe Freud, cărora Shelley le-a închinat ode, Einstein le-a destinat ormule matematice, sunt considerate de Ted Honderich ca obiect de studiu pentru neuroştiinţe şi pentru ilosoia numită a mentalului (mind philosophy ). El este unul dintre protagoniştii acestei noi discipline ilosoice. Principala preocupare actuală a lui Honderich o reprezintă natura conştiinţei. 

„Nu sunt şi nu am ost convins de doctrinele uncţionalismului, ştiinţei cognitive şi de altele de acelaşi fel, spune el, aşa că încerc ceva nou. Nu va i exact acelaşi lucru cu doctrina lui Brentano, dar va i ceva asemănător, teoria mea este ocalizată pe realitatea conştiinţei şi nu este extrasă din alte lucruri, cum ar i de pildă computerul... Despre ilosoia mentalului pot să spun că ocoleşte problemele tari ale domeniului mai ales conştinţa. Deşi pretinde că se ocupă de ele, de fapt le eludează. ici sunt de acord cu atitudinea lui Jon Searle ată de filosoia mentalului. Viziunea altenativă pe care o s�sţine Searle nu o consider însă adevărată. Delimitările de ea apar în studiul „Conştiinţa şi Searle" inserat şi în Revue roumaine de philosophie nr. 6/1994, traducerea sa în română publicându-se în volumul Filosofia mentalului, ntenţionalitate şi experiment (1996), editor Angela B otez. Cred că ilosoia mentalului poate contribui la dezvoltarea cercetărilor asupra libertăţii şi acţiunii politice, asupra legilor juridice şi a moralităţii." (în „Convorbiri cu personalităţi ale filosoiei contemporane - Ted Honderich, University College of London n dialog cu Angela Botez", Revista de ilosofie nr. 6/1992).