Mersese prea departe.Şi ea nu mai putea acum decât să se răzbune.
Caitlin MacKenzie şedea pe podea,ascunsă în spatele sofalei.Îmbrăcată în negru
din cap până în picioare,în stilul spărgătorilor de case,se simţea puţin ridicolă şi
într-o stare de tensiune.Nu mai făcuse înainte un asemenea lucru şi nu-şi dorea
decât să-l facă şi să se termine cu el.Privirea îi aluneca spre cele două obiecte de
lângă ea.Arătau inocente şi atrăgătoare în acelaşi timp.Arma perfectă pentru o
dulce răzbunare.Răzbunare.Acum,ăsta i se părea un cuvânt urât,se gândi Caitlin.
Braţele îi îmbrăţişau genunchii.În mod normal,nu era o persoană răzbunătoare,
dar îşi avea şi ea limitele ei,iar el le depăşise.Nu-i mai putea îngădui să continue
acest joc care o înnebunise.Singurul lucru la care se gândea era să-i plătească cu
aceeaşi monedă.Spera ca el să sosească în curând,înainte ca umiditatea New
Orleans-ului s-o fi topit complet,împreună cu decizia ei.
Îşi puse mâna sub bogatul ei păr castaniu ridicându-l pentru un moment,pentru a
simţi briza de aer care venea prin fereastra deschisă din faţa ei.
În octombrie,la New Orleans,îşi spuse ea,era mai cald decât în oraşul ei din
nordul Georgiei,în iulie.Se gândi cu părere de rău la aerul condiţionat de acasă,
dar îl închisese mai devreme şi deschisese toate ferestrele din casă.Scrâșni din
dinţi.Ştia că făcuse asta doar pentru al sâcâi,având însă grijă să-şi economisească
banii.Surâsului îi lua locul o încruntare a sprâncenelor,în timp ce privirea i se
opri asupra armelor,Până acum,păreau să nu fie afectate de căldură.Îşi luă capul
în mâini disperată.Desigur,totul era în regulă.Se pregătise cu atenţie,
amintindu-şi că trebuie să ţină seama de temperatura camerei.Modul dăunător în
care-şi folosea imaginaţia,era un obicei prost,de care trebuia să se dezbare.
Deodată,se încorda la auzul motorului unei maşini care parcă în apropiere.
Privind afară pe fereastră,văzu un Mercedes argintiu,intrând în parcajul de pe
partea laterală a casei în stil victorian.Inima parcă i se opri.Adrenalina îi străbătu
venele.Afară se auzi uşa maşinii închise.Panica o paraliza.Curajul începu să i se
clatine.Stai liniştită,îşi zise.Aminteşte-ţi ce ţi-a făcut,îşi repeta în tăcere fiecare
tortură pe care o suportase de când închiriase o cameră în casa lui,acum o lună,
după ce clădirea în care locuise se transformase într-o vilă.Când ajunsese să
înţeleagă ultimul lui truc,era deja pregătită să-l omoare pe ticălos.Nu merita
milă.Curajul îi reveni.Caitlin se ridică în genunchi,gata să lovească.Cu inima
bătând într-un ritm alert,auzi uşa de la intrare scârțâind,în timp ce se deschidea.
Lumina inundă coridorul,aruncând fâşii fluorescente spre locul unde era
ascunsă.Se ruga ca el să nu-şi fi schimbat ritualul din fiecare seară.