Sculptat de secole totr-unsingurbloc de piatr , peninsula ă ă în care se va
derula această poveste adăposteşte din timpuri imemoriale o populaţie ciudată,
ale cărei credinţe bizare şi obiceiuri unice nu mai suit în alte părţi decât o
amintire.
Tot felul de legende (ca acelea despre arbuştii care nu pot • , suporta liniştea
rece din interior, dar prosperă pe malul mării neîndurătoare) se răspândesc aici
în voie, mai ales printre băştinaşii care nu participă la muncile locului.
Nicăieri nu poate fi aşezat mai bine decât aici tipul de personaj conturat doar
într-un mod imperfect în aceste pagini: un băştinaş printre băştinaşi, pe care
astăzi unii l-ar considera ireal, dacă i-arface onoarea să-i dea puţină atenţie, iar
alţii nu l-ar vedea decât ca pe ceva ce dă o continuitate obiectivă şi un nume
acestui delicat ideal, mai mult sau mai puţin comun tuturor oamenilor, şi care
nu este deloc străin platonicienilor.
Cel câte cunoaşte acel colţ stâhcos al Angjliei, înălţat