De aproape doi ani se vorbeşte constant despre văduvirea culturii române, fn jumătatea de veac pe care am trăit-o sub totaiitarism, de un mare număr de valori care n-au putui intra în circuitul spiritual, generaţii întregi neavînd acces la ceea ce fn Occident era deja un bun comun, la dispoziţia oricui. Fireşte, într-un asemenea domeniu ierarhizările sfnt hazardate. Dar sînt cazuri strigătoare la cer şi e l e trebuie să fie puse în lumină, să se repare repede şi bine stricăciunile. Poate cel mai grăitor printre acestea este tocmai romanul ORA 25 al marelui scriitor român din exil, Virgil Gheorghiu. După război, el a constituit unul din cele mai mari succese de librărie, succes care n-a scăzut cu anii, dimpotrivă, cartea a cucerit întreaga planetă, fiind tradusă practic în toate zonele, în mai toate limbile. Numai românii n-aveau dreptul să citească în original una din o p e r e l e de vîrf ale propriei lor spiritualităţi. Şi în acest caz totalitarismul de la noi a înregistrat un... record. De bună seamă, mulţi au fost cei care au citit volumul în versiunea franceză, devenită punct de referinfă, iar occidentalii, şi alţii după ei, nici nu-şi puneau dar problema că de fapt această versiune are la bază originalul românesc, îngălbenit astăzi.