Soarele nu se înălţase încă. Marea nu se desluşea de cer; era doar uşor încreţită, ca un veşmânt în falduri. Încetul cu înce tul, pe măsură ce se albea cerul, o linie întunecată se aşeza la orizont, despărţind marea de cer, iar pânza cenuşie se în - vârsta de dâre groase care se mişcau una după alta sub faţa mării, urmându-se, prigonindu-se fără încetare. Pe măsură ce se apropia de ţărm, fiecare dâră se înălţa, creş tea, se spulbera şi aşternea peste nisip un val subţire de spumă albă. Valul se odihnea, apoi revenea, ca răsuflarea omului adormit, care creşte şi scade fără ştirea lui. Încetul cu încetul, dâra întunecată de la orizont se limpezi, ca şi cum drojdia dintr-o sticlă de vin vechi s-ar fi lăsat la fund şi sticla ar fi rămas verzuie. Cerul se limpezi dincolo de linia aceasta, de parcă stratul cel alb ar fi coborât ori braţul unei femei culcate sub orizont ar fi înălţat o faclă şi dâre plate, albe, verzi şi gal - bene ar fi iradiat pe cer ca lamele unui evantai. Femeia îşi înălţă apoi facla mai sus, şi văzduhul păru că devine fibros şi că se desface de pe suprafaţa verde pâlpâind învăpăiat în fâşii galbene şi roşii, ca flacăra fumegândă a unui foc ce arde, tros nind, pe un câmp. Încetul cu încetul, fibrele focului începură să se to - pească într-o singură ceaţă, o singură incandescenţă care înălţa pe culmea ei povara cerului sur şi lânos şi o prefăcea în tr-un mi - lion de atomi de un albastru gingaş. Faţa mării de veni încet stră vezie, o întindere mărunt vălurită şi scânteietoare, până