Titlu Istoria secreta a iezuitilor

Autor Edmond Paris
Categorie De specialitate
Subcategorie Istorie

edmond-paris-istoria-secreta-a-iezuitilor-pdf

INTRODUCEREA DR. RIVERA

Cei mai periculoşi oameni sunt cei ce apar ca foarte religioşi, în special atunci când sunt organizaţi şi au o autoritate. Ei se bucură de un respect adânc din partea celor ignoranţi, care nu văd dorinţa lor necurată de putere. Aceşti oameni religioşi, care pretind că-L iubesc pe Dumnezeu, vor recurge la crimă, vor incita la revoluţii şi războaie dacă este în sprijinul cauzei lor. Sunt şireţi, inteligenţi, politicieni religioşi şlefuiţi care trăiesc în lumea secretelor, a intrigii şi a falsei sfinţenii. Acest model, arătat în "Istoria secretă a iezuiţilor", poate fi văzut, din punct de vedere spiritual, în cărturarii, fariseii şi saducheii din timpul lui Isus Hristos. Acelaşi duh rău i-a făcut pe imperatorii romani să dea cele zece decrete ucigătoare prin care a fost persecutată biserica primară. „Părinţii bisericii” au luat seamă mai mult la străvechiul sistem babilonian, la teologia ebraică şi la filozofia grecească. Ei cu toţii au pervertit cele mai multe din învăţăturile lui Hristos şi ale apostolilor şi au pavat drumul pe care maşina romano-catolică a venit la existenţă. În modul cel mai pios, ei au atacat, au pervertit, au adăugat şi au scos din Biblie. Acest duh religios anticreştin care a lucrat prin ei se poate vedea acum din nou când Ignaţiu de Loyola a creat Ordinul iezuiţilor, cu scopul secret de a îndeplini două deziderate majore ale instituţiei romanocatolice: 1. puterea politică universală şi 2. o biserică universală, ca împlinire a proorociei din Apocalipsa cap.6, 13, 17 şi 18. La vremea apariţiei pe scenă a lui Ignaţiu de Loyola, reforma protestantă cauzase pagube serioase sistemului romano-catolic. Ignaţiu de Loyola a ajuns la concluzia că singura cale prin care "biserica" sa putea supravieţui, era întărirea canoanelor şi doctrinelor puterii temporare a papei şi instituţiei romano-catolice; nu numai prin distrugerea vieţii fizice a oamenilor, cum făcuseră preoţii dominicani prin Inchiziţie, ci prin infiltrarea şi penetrarea fiecărui sector al vieţii omului. Protestantismul trebuia cucerit şi folosit în beneficiul papei.