Am înțeles greșit sensul libertății și independenței. Poate sună ciudat, dar independența este mai mult decât a fi departe de cei dragi mie. Înseamnă, azi pentru mine, că nu mai am intenția să elimin tot ce este în inima mea și să ucid sentimentul care îmi este cel mai drag. Dragostea este independentă de persoana pentru care o simțim. Este acolo, trăiește și o purtăm în suflet și în inimă. De mult am crezut că mai devreme sau mai târziu, atunci sau peste cinci ani, vom trăi fericiți împreună, pentru totdeauna cu adevărat fericiți, eu și Adam-ul meu.

De ce credeam asta? Deoarece mereu am citit despre dragostea adevărată, că este încercată cu tot, învinge focul și magia, și trece prin orice furtună. Probabil ați auzit zicala: „Poți arunca un diamant în noroi de o mie de ori, acela tot diamant va rămâne”. Atunci diamantul devine și mai puternic și mai pur. Un diamant este ca personalitatea unei persoane, poverile doar o perfecționează și o dezvoltă astfel încât să poată deveni cea mai bună versiune a ei. „Jurnalul unei Eva” a fost scris chiar de către viață. Sper să înțelegeți până la sfârșitul cărții, ideea este simplă „unde dragoste nu e, nimic nu e...” și așa este. (Este în imnul școlii, unde am terminat liceul) Dacă ai luat decizia și îți asumi responsabilitatea, fie că e vorba de familie, de a începe o afacere privată, de a forma o prietenie, de a-i susține pe cei dragi cu care ai vise și obiective comune, înseamnă că inima ta a funcționat, și nu mintea sau ego-ul tău te conduce, cum a fost în cazul meu. Putem vorbi despre companie, muncă, prietenie sau căsătorie, pentru a fi stabile, trebuie să fie construite pe iubirea necondiționată și pe respectul reciproc. Aceste lucruri îi vor determina pe membrii să sprijine decizia lor până la capăt, chiar și cu ultima suflare. Indiferent ce se întâmplă, dragostea persistă sau, mai adevărat, este imposibil de ucis.