Doi domni care sunt rude de sânge apropiate, nu obișnuiesc să se formalizeze prea mult unul cu celălalt și își vorbesc deschis. În cazul de față însă, domnii în cauză erau veri primari, dar înstrăinați. Cel mai tânăr apăruse din senin ca să moștenească un titlu și o avere pe care cel mai în vârstă le considerase ale lui, iar relația de rudenie fusese anunțată oficial la numai câteva clipe după ce se aflaseră pe punctul de a se ucide în duel. Prin urmare, nu era deloc surprinzător faptul că relațiile dintre ei erau oarecum tensionate. Acela era motivul pentru care Reginald Davenport, un desfrânat notoriu, cartofor și afemeiat, cunoscut în unele cercuri drept „Disperarea familiei Davenport", își salută nobilul văr cu un sec: ― Bună ziua, Wargrave. Contele Wargrave se ridică în picioare în spatele biroului din lemn de nuc masiv și îi întinse mâna. ― Bună ziua. Mă bucur că ai reușit să ajungi. După o strângere de mână scurtă și puternică, Reggie se așeză pe scaunul indicat și-și întinse picioarele lungi. ― Nu aș putea nesocoti chemarea capului familiei, spuse el cu emfază. Mai ales că e vorba despre persoana care-mi plătește renta. Wargrave se așeză din nou, strângând din buze, ceea ce îl satisfăcu pe Reggie. Una dintre numeroasele trăsături enervante ale contelui era caracterul său calm și blând. La fel de enervantă era și politețea lui. Contele nu îl chemase propriu-zis, ci îl lăsase pe el să decidă ora și locul întâlnirii, sugerând că era dispus să discute o afacere de familie chiar și într-o tavernă, dacă așa dorea celălalt Deși recunoștea bunele intenții ale lui Wargrave, lui Reggie îi făcea plăcere să se prezinte la reședința familiei din Half Moon Street, pentru a vedea ce schimbări avuseseră loc. Trebui să recunoască, deși nu cu mare entuziasm, că schimbările erau în bine. Pe vremea unchiului său, biroul acela era o încăpere întunecoasă și mizerabilă, parcă gândită astfel încât să-i intimideze pe vizitatori. Acum era o cameră luminoasă, aerisită, masculină, cu scaune de piele și conferind o senzație de confort liniștit. Noii proprietari aveau gusturi bune.