Sucul de portocale nu era programat pentru zilele de vineri. Cu toate că eu și Rosie abandonaserăm Sistemul Standardizat de Masă, ceea ce generase o îmbunătățire a „spontaneității“ în detrimentul timpului petrecut făcând cumpărături, al inventarierii alimentelor și a deșeurilor, căzuserăm de acord ca în fiecare săptămână să avem trei zile fără alcool. În lipsa unei programări formale, țelul acesta s-a dovedit a fi dificil de atins, exact așa cum prevăzusem. Până la urmă, Rosie a înţeles logica soluției mele. Vinerile și sâmbetele erau evident destinate consumului de alcool. Nici unul dintre noi nu avea cursuri în weekend. Puteam să dormim până târziu și poate chiar să facem sex. Sexul era o chestie pe care nu aveam voie sub nici o formă s-o programăm, cel puțin nu printr-o discuție explicită, însă eu mă obișnuisem deja cu suita de episoade care, după toate probabilitățile, putea să precipite acest rezultat: o brioșă cu afine de la Blue Sky Bakery, un espresso triplu de la Otha’s, dispariția cămășii de pe mine și momentul în care îl imitam pe Gregory Peck în rolul lui Atticus Finch din…Să ucizi o pasăre cântătoare. Învățasem să nu pun în practică, de fiecare dată, toate cele patru episoade și în aceeași ordine, altfel intenția mea ar fi devenit clară. Pentru a introduce un element de impredictibilitate, mă decisesem să dau cu banul de două ori, ca să aleg câte un episod pe care să-l elimin. Pusesem în frigider o sticlă de pinot gris Elk Cove, care să însoțească scoicile adunate manual, pe care le cumpărasem de dimineață din piața Chelsea, însă, când m-am întors de la subsol, de unde luasem rufele, am văzut că pe masă erau două pahare cu suc de portocale. Sucul de portocale nu se potriveşte cu vinul. Dacă beam mai întâi sucul, ni se desensibilizau papilele gustative şi n-ar mai fi fost capabile să perceapă doza infimă de zahăr rezidual care reprezintă o caracteristică a vinului pinot gris, astfel că licoarea ni s-ar fi părut amară. Dar să bem sucul abia după ce terminam vinul era la fel de inacceptabil. Sucul de portocale se deteriorează rapid – de asta localurile unde se servește micul dejun pun accentul pe ideea de „proaspăt stors“. Rosie era în dormitor, deci nu puteam să discut cu ea imediat. În apartamentul nostru existau nouă combinații posibile de locuri pentru două persoane, dintre care șase presupuneau prezența noastră în încăperi diferite. În apartamentul nostru ideal, după cum specificaserăm de comun acord înaintea sosirii în New York, ar fi existat treizeci și șase de combinații posibile, determinate de existența unui dormitor, a două birouri, a două săli de baie și a unei sufragerii cu bucătărie deschisă. Apartamentul acesta de referință ar fi fost localizat în Manhattan, aproape de stația de metrou unde opresc trenurile 1 și A, care duc la Facultatea de Medicină din cadrul Universității Columbia. Ar fi avut vedere spre apă, un balcon sau o zonă de grătar pe acoperiș. Întrucât venitul nostru era reprezentat de un salariu de profesor universitar, suplimentat de două joburi cu jumătate de normă de barman preparator de cocktailuri și redus de taxele de școlarizare ale lui Rosie, fuseserăm nevoiți să facem un compromis, astfel că apartamentul nostru nu oferea nici una dintre caracteristicile specificate. Pusesem excesiv de mult accent pe poziționarea locuinței în Williamsburg, pentru că acolo locuiau prietenii noștri Isaac și Judy Esler, iar ei ne recomandaseră această zonă. Nu exista nici un motiv logic pentru care cartierul respectiv să li se potrivească unui profesor de genetică, în vârstă de patruzeci de ani (la momentul ăla), și unui medic rezident, în vârstă de treizeci de ani, în aceeași măsură în care li se potrivea unui psihiatru, în vârstă de cincizeci și patru de ani, și unui ceramist, în vârstă de cincizeci și doi de ani, care își achiziționaseră casa înainte ca prețurile să crească peste măsură. Chiria era mare, iar apartamentul avea un număr de defecte, pe care administrația era reticentă în a le remedia. În prezent, aerul condiționat nu reușea să facă față, astfel încât să micșoreze efectul temperaturii exterioare de 34º C, o temperatură de așteptat la sfârșitul lui iunie, în Brooklyn.