Cercetari in lumea nevazuta George Vasii descarca gratis PDF.

Va prezint omul! Hai sa studiem omul! Luam capul - daca începem studiul omului, capul credem ca este partea cea mai importanta din corpul uman. Si de ce? La cap gasim ochii care vad si transmit cele ce vad comandantului suprem. La cap gasim urechile, care aud, si transmit cele ce aud comandantului lor... Mai gasim organe care simt mirosul, si la fel, transmit comandantului. Cine-i comandantul care primeste aceste stiri? Credem ca e creierul, care, la rândul lui da o sumedenie de ordine si diferite linii, cu diferite nuante. Mergem mai departe... Vedem trunchiul omului, de care sunt prinse doua mâini. Acestea nu sunt numai pentru a te ajuta la treburile necesare... ele mai si simt obiectele pe care le ating, si transmit ceea ce simt si întânlesc. Am putea spune ca mâinile îndeplinesc operatiuni inferioare celor enuntate pâna acum, totusi de mâini nu te poti lipsi! Si, daca nu ai o mâna, nu poti face ceea ce poti face cu amândoua... Sa ne gândim la picioare. Ele nu numai ca ne conduc pe unde vrem noi, dar mai si simt ca e rece sau cald. Da, sunt membre inferioare, dar omul nu se poate lipsi de aceste doua picioare, si daca numai o laba lipseste, nu mai simte integral si nu mai poate lucra asa cum poate atunci când e întreg...

Dar înauntrul trunchiului omenesc, câte sunt care traiesc într-o permanenta activitate, functiune si efort, si fiecare organ lucreaza într-o disciplina extraordinara, si toate sunt supuse marelui comandant - creierul, transmitându-i fiecare ceea ce simte! Si, iata, ne oprim la un organ mic, dar foarte important - INIMA! Daca aceasta nu functioneaza, toate celelalte de care v-am vorbit, sunt paralizate, si nu mai folosesc la nimic. Tot ce simte omul, tot ce vede, ce pipaie, de toate se foloseste si pe toate le chibzuieste dupa bunul plac. Dupa aceasta descriere sumara a omului, ne întoarcem la MARELE OM - DUMNEZEU, PERSOANA DIVINA. În scrierile pamântene, pe care si eu le-am parcurs, ati auzit ca se spune asa: Dumnezeu Atotputernicul sta pe un Tron mare si puternic, înonjurat de lumina. În preajma lui stau cete de Heruvimi, Serafimi, Scaune, Domnii, Puteri, Slujitori, Arhangheli, Îngeri...

Ei bine, dragii mei, Scaunul cel mare si puternic preânchipuiste Creierul! Lumina ce-l înconjoara este GÂNDIREA DIVINA, si fiecare in parte reprezinta ceea ce are omul - ochi, urechi si toate simturile, dupa grade si necesitati. INIMA este puterea de întelegere a MARELUI OM, care niciodata nu greseste. Slujitorii si laudatorii sunt toti acei de care se folosese OMUL DIVIN, asa cum se foloseste Omul mic de toti cei de care are nevoie. Voi vreti sa stiti cum s-a facut sfat, ca asa se spune, ca s-a facut sfat în Cer, ca sa trimita pe însusi Fiul Sau intre oameni. Cum credeti voi ca se spune ca omul este dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu, decât în felul cum l-am descris, numai ca omul se mai îmbraca si cu o haina a atmosferei ce-l înconjoara. Câteodata, supus acestei haine, se mai face si rob, uitând de unde a plecat... De ce a fost numit Iisus Fiul lui Dumnezeu?... Pentru ca Iisus a fost slobozit din locul cel mai apropiat al Omului Divin, al Marelui Stapân, locul pe care îl putea numi Fiu al Parintelui... adica rupt chiar din Persoana Parintelui, sa spunem, un membru, un ochi pe care l-a numit Fiu, si l-a trimis atunci când a simtit ca trebuie sa vina în ajutor celor ce s-au facut robi hainelor pamântene... Pe cine era sa trimita decât pe cineva în care avea mai multa încredere, decât pe cel ce era mai aproape de Tron, de întelegere, de lumina?...

Si a zis Dumnezeu: "Sa trimitem!"... nu a zis: "sa trimit!" Cu cine s-a sfatuit?... Cu cei care-i aduc stirile, cu cei care Îl însotesc, Îl slujesc si Întretin tot ce-L înconjoara!... A trimis înaintea Lui multi altii, înzestrati, dotati, bogati!... Vazând însa ca nu au facut ceea ce credea El ca trebuie facut, a trimis pe cel mai apropiat, smuls din însasi Fiinta Sa, partea cea mai apropiata a Fiintei Sale. Calatoria facuta pe Pamânt a fost scurta, dar a rascolit întregul glob. A ramas nemuritoare povestea vietii Lui, pentru ca nemuritor este El. A îmbracat haina pâmanteana, supunându-se legilor pâmântene, dar nu s-a facut rob, ci a dominat haina, aratând curaj, demnitate si severitate la timpurile potrivite. A fost trimis la însasi acei care se bateau în piept ca se închina Adevaratului Dumnezeu, ca sa le dezvaluie ipocrizia si fatarnicia. Privesc si acum peste calatoriile ce le faceam alaturi de El... Câta bunatate, câta întelegere si cât sprijin ar fi putut da, dar se lasa sa se arate totusi asemanator celorlalti, îmbracat în haina Pamântului. Întreaga fiinta dumnezeiasca, întregul Om Divin a suferit trimitând particica din Sine, ca sa îmbrace haina omului pamântean.