Cunoaşterea este puntea care ne conectează cu toţi cei care au trăit vreodată înaintea noastră. De la civilizaţie la civilizaţie şi de la viaţă la viaţă, contribuim cu poveştile individuale care devin istoria noastră colectivă. Indiferent cât de bine păstrăm informaţiile despre trecut, cuvintele din aceste povestiri nu sunt decât „informaţii” până la momentul în care le dăm un înţeles. Modul în care aplicăm ceea ce ştim despre trecutul nostru devine înţelepciunea prezentului. Timp de mii de ani, de exemplu, cei care au fost înaintea noastră au păstrat cunoştinţele despre rugăciune, motivul pentru care ea funcţionează şi modul în care o putem folosi în vieţile noastre. În temple impresionante şi morminte ascunse, prin limba şi obiceiurile care s-au schimbat foarte puţin timp de 5 000 de ani încoace, strămoşii noştri au păstrat cunoştinţe importante despre rugăciune. Secretul, cu toate acestea, nu se găseşte în cuvintele rugăciunilor. Aşa cum puterea unui program de computer este mai mult decât limbajul în care este scris, trebuie să cercetăm mai adânc pentru a cunoaşte adevărata putere care ne aşteaptă atunci când ne rugăm. Este posibil ca exact această putere să fi fost cea descoperită de misticul George Gurdjieff, ca rezultat al căutării sale de o viaţă a adevărului. După ani de zile de urmărire a indiciilor străvechi care l-au purtat de la templu la sat şi de la un profesor la altul, s-a trezit într-o mănăstire secretă, ascunsă în munţii Orientului Mijlociu. Acolo, un mare maestru i-a oferit cuvintele de încurajare care au făcut să merite această căutare: „Ai descoperit acum împrejurările în care dorinţa inimii tale poate deveni realitatea fiinţei tale.“ Nu pot decât să cred că rugăciunea face parte din adevărurile pe care Gurdjieff le-a descoperit. Pentru a elibera ceea ce Sf. Francisc a numit „forţele frumoase şi nestăpânite" din interiorul nostru şi a găsi împrejurările în care dorinţa inimii noastre devine realitate, trebuie să ne înţelegem relaţia cu noi înşine, cu lumea noastră şi cu Dumnezeu. Prin cuvintele din trecutul nostru ne-au fost date cunoştinţele necesare pentru a face exact asta. În cartea sa Profetul, Kahlil Gibran ne aminteşte că nu putem fi învăţaţi lucrurile pe care le cunoaştem deja. „Niciun om nu-ţi poate dezvălui“, spunea el, „ceea ce se află deja, pe jumătate adormit, în zorii cunoaşterii tale“. Este pe deplin logic faptul că avem deja puterea să comunicăm cu forţa care este responsabilă de existenta noastră și care acum stă ascunsă în noi! Pentru a face acest lucru, însă, trebuie să descoperim cine suntem cu adevărat