Descriere

Deşi era transpirată şi respira sacadat, nu păreabolnavă. Pielea ei nu avea acel luciu atractiv cu careeram obişnuit, iar ochii ei nu erau la fel de strălucitori,însă rămânea la fel de frumoasă. Cea mai frumoasăfemeie pe care aveam s-o văd vreodată.Mâna i-a căzut de pe pat, iar degetele i s-au mişcatuşor. Ochii mei s-au plimbat de la unghiile ei galbene şisubţiri la braţul firav, apoi spre umărul osos, ajungând încele din urmă la ochi. Se uita la mine, pleoapele ei fiinddouă cute, şi era suficient pentru a-mi da de înţeles căştia că sunt aici. Asta îmi plăcea la ea. Când se uita lamine, mă vedea cu adevărat. Deşi avea alte zeci delucruri pe care trebuia să le facă, nu mă ignora niciodatăşi nici nu mă întrerupea din depănatul poveştilor melestupide. Mă asculta, iar asta o făcea cu adevărat fericită.Toţi ceilalţi păreau să încuviinţeze fără să asculte, nuînsă şi ea. Niciodată.— Travis, mi-a spus, pe un ton răguşit. Şi-a dresvocea, schiţând un zâmbet vag. Vino aici, scumpule. E-nregulă. Vino-ncoa.Tata m-a atins cu degetele pe ceafa şi m-a împins,ascultând-o, între timp, pe asistentă. Îi spunea Becky.Venise pentru prima dată la noi acasă cu câteva zile înurmă. Vorba îi era blândă, avea ochi destul tic frumoşi,însă mie nu-mi plăcea de Becky. Nu puteam explica dece, dar simplul fapt că era acolo mă înspăimânta. Ştiucă, probabil, se afla acolo ca să ajute, dar nu mi se păreaun lucru bun, cu toate că lata n-avea nimic cu ea.Ghiontul dat de el m-a făcut să înaintez cu câţiva paşi,suficient de aproape pentru ca mama să mă poată atinge.Şi-a întins degetele lungi şi elegante şi m-a mângâiat pemână.— E-n regulă, Travis, mi-a şoptit ea. Mami vrea să-ţispună ceva.Mi-am vârât degetul în gură. Nu aveam astâmpăr.Faptul că am dat din cap a făcut-o să zâmbească şi maitare, astfel că, atunci când m-am apropiat de chipul ei,am făcut tot felul de mişcări largi cu capul.Cu toată puterea pe care o mai avea, m-a tras maiaproape, iar apoi a inspirat.— Fiule, ceea ce am să te rog va fi foarte greu. Ştiu căpoţi s-o faci, fiindcă acum eşti băiat mare.Am încuviinţat din nou, zâmbindu-i la rându-mi, cutoate că nu voiam să fac asta. Nu mi se părea normal săzâmbesc când ea arăta atât de obosită şi se simţea atât derău, dar curajul meu o făcea fericită. Aşa că eramcurajos.— Travis, trebuie să asculţi cu atenţie ceea ce am să-ţispun şi, cel mai important, trebuie să-ţi aduci aminte deasta. Va fi foarte greu. Şi eu am încercat să-mi amintescanumite lucruri de când aveam trei ani şi…A tăcut pentru câteva clipe, durerea fiindinsuportabilă.— Diane, te doare tare? A întrebat-o Becky, făcându-io injecţie intravenoasă.După câteva clipe, mami s-a relaxat. A inspirat dinnou şi a început să vorbească.— Poţi să faci asta pentru mami? Poţi să ţii minte ceţivoi spune?Am încuviinţat din nou, iar ea m-a atins cu degetelepe obraz.Erau reci. Şi-a ţinut mâna ridicată doar pentru câtevasecunde, după care a început să tremure, într-un finallăsând-o să-i cadă pe pat.— În primul rând, e-n regulă să fii trist. E-n regulă săsimţi anumite lucruri. Să-ţi aminteşti asta. În al doilearând, fii copil cât poţi de mult. Joacă-te, Travis. Rămâiinocent – ochii i s-au închis – iar tu şi fraţii tăi să aveţigrijă unul de celălalt şi împreună să aveţi grijă de tatălvostru. Chiar şi când vei creşte şi te vei muta, eimportant să revii acasă. Bine?Dădeam din cap în sus şi în jos, disperat să-i fac peplac.

Descarca PDF