sunt o doamnă, ce pula mea deci îmi aleg din dulap o fustă neagră şi scurtă şi trag pe mine un tricou strâmt ca să se vadă talia îngustă, îmi înmoi apoi un deget arătător în cutiuţa de fard gri şi mi-l frec de pleoape, dau şi cu rimel pe gene că doar nu mă doare mâna şi încerc acuma să-mi aranjez cumva părul din oglindă. l-am tuns scurt zilele trecute şi din când în când se mai zburleşte – ia te uită, uneori pot să arăt chiar bine da’ de cele mai multe ori îmi fac fetele observaţii că mă îmbrac aiurea sau nu am grijă de mine, cine-o să se uite la tine, fată? încearcă să fii şi tu mai sexy!, sexy sunteţi voi cu tot neamu’ vostru, le urez în sinea mea şi ies din baie grăbită. vezi c-a sunat Nicole, să iei o pâine în drum spre firmă, îmi strigă Alex din sufragerie, că mâncare aduce ea! iar se uită cu binoclu’ în ograda vecinilor, iar stă pe fotoliul din balcon şi o urmăreşte pe blonda din blocul paralel cum se dezbracă şi intră la duş în pielea goală, bine, bine, flutur un salut cu mâna şi mă reped la lift. sunt în întârziere ca de obicei, dacă troleul prinde nişte stopuri în drum şi dacă tre’ să aştept şi la tramvai, o să ajung la firmă pe la zece ş-un sfert, una din fete s-ar putea să-i spună Cătălinei că am întârziat iar şi atunci cu siguranţă o să-mi facă scandal în şedinţă, o să-mi scot mai bine walkmanul din sac, să-mi aranjez căştile pe urechi şi să dau drumul la muzică într-o cheie minoră şi-ntr-un sonor maxim îmi ţiuie urechile de la saxofonul lui Charlie Parker sau de la păsările lui zburătoare, greu de spus ce anume pulsează totuşi în picioarele mele până ajung în staţia de troleu şi chiar şi dincolo de ea mă recunoşti de departe după căştile astea imense care-mi acoperă urechile, ascult muzică aproape nonstop, nici nu m-aş mira dacă peste vreo zece ani m-aş trezi fără urechi, fără auz, fără timpane, dar înainte de asta se dizolvă figurile acre şi bătrâne din troleu, găsesc un scaun liber chiar lângă geam, mă aşez, îmi întind picioarele şi-mi arunc privirile afară unde a început deja noaptea, imediat o s-o ajungă şi vrăjile despletite sau nemâncate din urmă, da, să nu uit să mă opresc în intersecţie când iau tramvaiul ca să cumpăr pâine pentru Nicole care poate că la ora asta deja mătură de zor mocheta firmei, de după un perete se aud ştirile info pro, o ocolesc, îmi arunc sacul pe scaunul de lângă geam, pun pâinea peste pachetul ei cu mâncare, mă sprijin cu fundul de calorifer şi o privesc cu un zâmbet larg până la urechi. mi-e dragă de-adevăratelea. de fapt e cea mai frumoasă fată din câte am văzut eu. şi mai e şi singura din firmă cu care aş dormi în acelaşi pat, singura cu care mi-aş permite vise erotice, deşi nu se poate spune c-ar fi cea mai bună prietenă a mea, nu ne facem confidenţe, nu apucăm să povestim niciodată prea mult, aşa că îmi dau jos căştile de pe urechi, aranjez frumos casetofonul lângă telefon, s-ar putea să am nevoie de el mai târziu, cum a mers până acum?